491. Cum a murit un rege

Istoria păstrează următoarea întâmplare:

În dimineaţa Învierii, din anul 1548, un rege credincios, din Polonia, Sigismund I, se duse cu suita sa la capela regală, să se roage. Aici, în capelă, regele îşi avea pregătit şi un mormânt de marmură.

Bătrânul şi evlaviosul rege, oprindu-se în faţa mormântului, îşi ridică ochii spre cer şi astfel grăi către suita sa: „«Eu ştiu că Mântuitorul meu trăieşte» (Iov 19, 25). După ce voi adormi în acest mormânt, El mă va trezi iarăşi din somnul acesta; El îmi va deschide ochii ca să văd ceea ce ochii mei n-au văzut şi urechile mele n-au auzit (1 Cor 2, 9)... Voi vedea pe Cel ce a murit şi a înviat pentru mine şi învierea mea...”

Acestea zicând, regele căzu în genunchi şi începu să se roage. Dar din această îngenunchere nu se mai ridică. Peste câteva clipe muri. Domnul îl chemase «Acasă». În dimineaţa Învierii, Domnul îl trecuse din „moarte la viaţă”.

Ce sfârşit frumos!