490. Cum s-a rugat o fetiță pentru crucea ei
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un medic de la București istorisește următoarea întâmplare:
„Într-o zi, veni la spital, cu o boală grea, o fetiță de paisprezece ani. Trebuia să-i facem operație. Înainte de a începe, fetița ceru voie să zică o scurtă rugăciune. Ne învoirăm, și, atunci, fetița începu a se ruga atât de frumos, cum eu n-am mai auzit în viața mea. Ea zicea cam așa:
«Știu, Iisuse Doamne, ce cruce mare și grea ai purtat pentru mine. Șuvoaie de sânge au curs din scumpele Tale mâini și picioare și sudori de sânge au căzut din fața Ta cea sfântă. Și Tu, Doamne, toate le-ai răbdat pentru mine, păcătoasa, pentru mântuirea mea și a tuturor păcătoșilor. Acum, iată, a sosit vremea să sufăr și eu. O cruce mică stă acum și înaintea mea.
Doamne, fie voia Ta!...»
Astfel s-a rugat fetița și apoi a zis: «Acum puteți începe, domnilor medici; nu doresc să fiu adormită (la operațiile grele, doctorii adorm pe cei bolnavi). Eu voi sta așa cum sunt acum...».
Uimiți și înfiorați de rugăciunea fetiței, ne-am apucat de lucru. În tot decursul operației, fetița nici un singur «vai!» n-a zis. Stătea atât de liniștită, cum n-am văzut în viața mea un alt pacient.
După operație, eu am plecat să țin lecții studenților în medicină. Eram înfiorat în tot sufletul meu de întâmplarea cu fetița și nici acum nu știu ce anume am spus studenților în ora aceea. Mi-aduc aminte că, îndată ce am intrat în sală, am trântit pe masă cărțile și uneltele noastre de operație și am început: «Domnilor studenți, n-ajung nimica nici cărțile noastre, nici cuțitele, nici foarfecele, nici toate doctoriile noastre. Eu am văzut azi ceva mai tare decât toate uneltele și decât toată știința noastră. Iată ce și cum ni s-a întâmplat azi cu o fetiță!»...
O oră întreagă am vorbit studenților despre întâmplarea cu fetița și spun studenții că niciodată n-am vorbit așa de frumos ca atunci!”
Iată ce putere și ce tărie are și capătă de sus un creștin adevărat. Fetița cea de paisprezece ani a „operat” și ea în sufletele doctorilor. A lucrat cu puterea ei sufletească, a tăiat în sufletele doctorilor cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că scris este: „Viu este Cuvântul lui Dumnezeu și lucrător și mai tăietor decât orice sabie ascuțită pe amândouă părțile”... (Evr 4, 12).