490. Cum s-a rugat o fetiță pentru crucea ei
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un medic de la Bucureşti istoriseşte următoarea întâmplare:
„Într-o zi, veni la spital, cu o boală grea, o fetiţă de paisprezece ani. Trebuia să-i facem operaţie. Înainte de a începe, fetiţa ceru voie să zică o scurtă rugăciune. Ne învoirăm, şi, atunci, fetiţa începu a se ruga atât de frumos, cum eu n-am mai auzit în viaţa mea. Ea zicea cam aşa:
«Ştiu, Iisuse Doamne, ce cruce mare şi grea ai purtat pentru mine. Şuvoaie de sânge au curs din scumpele Tale mâini şi picioare şi sudori de sânge au căzut din faţa Ta cea sfântă. Şi Tu, Doamne, toate le-ai răbdat pentru mine, păcătoasa, pentru mântuirea mea şi a tuturor păcătoşilor. Acum, iată, a sosit vremea să sufăr şi eu. O cruce mică stă acum şi înaintea mea.
Doamne, fie voia Ta!...»
Astfel s-a rugat fetiţa şi apoi a zis: «Acum puteţi începe, domnilor medici; nu doresc să fiu adormită (la operaţiile grele, doctorii adorm pe cei bolnavi). Eu voi sta aşa cum sunt acum...».
Uimiţi şi înfioraţi de rugăciunea fetiţei, ne-am apucat de lucru. În tot decursul operaţiei, fetiţa nici un singur «vai!» n-a zis. Stătea atât de liniştită, cum n-am văzut în viaţa mea un alt pacient.
După operaţie, eu am plecat să ţin lecţii studenţilor în medicină. Eram înfiorat în tot sufletul meu de întâmplarea cu fetiţa şi nici acum nu ştiu ce anume am spus studenţilor în ora aceea. Mi-aduc aminte că, îndată ce am intrat în sală, am trântit pe masă cărţile şi uneltele noastre de operaţie şi am început: «Domnilor studenţi, n-ajung nimica nici cărţile noastre, nici cuţitele, nici foarfecele, nici toate doctoriile noastre. Eu am văzut azi ceva mai tare decât toate uneltele şi decât toată ştiinţa noastră. Iată ce şi cum ni s-a întâmplat azi cu o fetiţă!»...
O oră întreagă am vorbit studenţilor despre întâmplarea cu fetiţa şi spun studenţii că niciodată n-am vorbit aşa de frumos ca atunci!”
Iată ce putere şi ce tărie are şi capătă de sus un creştin adevărat. Fetiţa cea de paisprezece ani a „operat” şi ea în sufletele doctorilor. A lucrat cu puterea ei sufletească, a tăiat în sufletele doctorilor cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că scris este: „Viu este Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrător şi mai tăietor decât orice sabie ascuţită pe amândouă părţile”... (Evr 4, 12).