498. Și-a testat averea diavolului
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un mare necredincios din Finlanda, voind să dea și de pe patul morții o lovitură credinței în Dumnezeu, s-a apucat și a testat diavolului toată moșia și averea ce o avea. A scris, în secret, cu mâna lui acest testament și, sigilându-l, l-a predat justiției în fața martorilor, declarând că în el se cuprinde voința lui cea din urmă, pentru care stăruie cu limbă de moarte a se respecta.
Când, după moartea lui, s-a deschis testamentul, judecătorii rămaseră uimiți. Ce era să facă cu un astfel de testament?
S-au sfătuit mult judecătorii și, pe urmă, au decis așa: „Voința testatorului trebuie respectată, mai ales că n-are urmași. Dar, pentru că diavolul nu este o persoană văzută căruia să-i putem da moșia, decidem ca moșia testată să rămână absolut în voia ei; absolut nimeni să nu poruncească peste ea!”.
Și ce s-a întâmplat pe urmă? Își poate da seama oricine. În decurs de câțiva ani, moșia a ajuns o pustietate înfricoșată; pământul s-a umplut de spini, scaieți și bălării, iar casele s-au făcut adăpost bufnițelor. Lumea se ferea de ele ca de „averea dracului”.
Ce adâncă învățătură văd eu în această întâmplare! „Lovitura” necredinciosului s-a prefăcut într-o sinistră pildă pentru cei necredincioși.
Întocmai ca averea lăsată în „voia” ei, așa se întâmplă și cu cei care își lasă averea cea sufletească în „voia ei”, în voia lor, în voia lumii, în voia gândurilor lor (Efes 2, 3). Întocmai cum s-a prefăcut în lăcaș pentru bufnițe casa lăsată „în voia ei”, așa se preface și casa inimii omului lăsată „în voia ei”: lăcaș tuturor răutăților.
O astfel de viață ajunge desigur proprietatea diavolului. Nu trebuie să se predea cineva Satanei; e destul ca să-și lase inima și averea cea sufletească în voia lor - în voia lumii - și va ajunge desigur proprietatea Satanei.
Vai, ce de „case” și „moșii” are Satana în lumea aceasta!...