521. Ursul îmblânzit
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
O întâmplare dintr-un sat din munții Bavariei (Germania)
Un om prinsese un pui de urs și îl îmblânzise. Umbla după el ca un cățeluș. Și, crescând mereu, ursuțul se făcuse flăcăiaș.
Omul s-a dus, odată, cu el în pădure. Și, aici, ce se întâmplă? În ursulețul omului s-a trezit firea cea sălbatică. Și a sărit asupra omului. S-a încins o luptă crâncenă. Noroc că omul a fost mai tare și l-a legat bine cu o funie. Așa e și firea cea veche din noi. Să nu ne încredem că „am îmblânzit-o”, că ascultă de noi, că nu mai e primejdioasă!...
„Ursul” din noi, animalul din noi, firea cea veche din noi se poate înfuria și ne poate prăpădi oricând. Aici nu merge cu „îmblânzirea”. Firea cea veche din noi, „ursul” din noi trebuie omorât prin ceea ce se cheamă renaștere. Iar dacă aici încă n-ai putut ajunge, atunci, dragă cititorule, cel puțin „leagă-l” pe acest „urs” cu lanțul Golgotei! Și nu-l lăsa nici o clipă dezlegat!