521. Ursul îmblânzit
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
O întâmplare dintr-un sat din munţii Bavariei (Germania)
Un om prinsese un pui de urs şi îl îmblânzise. Umbla după el ca un căţeluş. Şi, crescând mereu, ursuţul se făcuse flăcăiaş.
Omul s-a dus, odată, cu el în pădure. Şi, aici, ce se întâmplă? În ursuleţul omului s-a trezit firea cea sălbatică. Şi a sărit asupra omului. S-a încins o luptă crâncenă. Noroc că omul a fost mai tare şi l-a legat bine cu o funie. Aşa e şi firea cea veche din noi. Să nu ne încredem că „am îmblânzit-o”, că ascultă de noi, că nu mai e primejdioasă!...
„Ursul” din noi, animalul din noi, firea cea veche din noi se poate înfuria şi ne poate prăpădi oricând. Aici nu merge cu „îmblânzirea”. Firea cea veche din noi, „ursul” din noi trebuie omorât prin ceea ce se cheamă renaştere. Iar dacă aici încă n-ai putut ajunge, atunci, dragă cititorule, cel puţin „leagă-l” pe acest „urs” cu lanţul Golgotei! Şi nu-l lăsa nici o clipă dezlegat!