522. Imposibilul la egipteni
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Când vechii egipteni voiau să arate, într-o formă oarecare văzută, imposibilul, adică ceea ce este cu neputinţă, făceau un om umblând pe apă. Pentru ei, aşa ceva era imposibil.
Dar Evanghelia a şters şi imposibilul acesta. Mântuitorul a umblat pe apă (cf. Mc 6, 49). Şi l-a chemat şi pe Apostolul Petru să păşească pe apă. Şi El ne cheamă şi pe noi. Fireşte, în înţeles duhovnicesc.
Ne cheamă să păşim peste apele acestei lumi, peste apele încercărilor, necazurilor, neajunsurilor şi ispitelor.
Mântuitorul ne cheamă să păşim cu îndrăzneală peste valurile acestei lumi. Şi cel ce are credinţă tare păşeşte. Orice apă de încercări, de necazuri, de ispite ar ieşi în calea celui credincios, el păşeşte înainte, cu îndrăzneală, în numele Domnului. El umblă pe apă ca pe uscat.
Ceea ce egiptenilor li se părea imposibil, celor credincioşi le este posibil. Pentru că „toate sunt cu putinţă celor ce cred” (Mc 9, 23). Credinţa mută şi munţii şi umblă peste ape.
Dragă cititorule, fii şi tu un „umblător peste apă”! Întăreşte-ţi credinţa! Uită-te ţintă la Iisus şi păşeşte cu curaj, în numele Lui, peste orice valuri de încercări şi ispite ce ţi-ar ieşi în cale!
„Umblarea pe apă” are o condiţie: să nu te uiţi niciodată la apă, ci să te uiţi la Domnul Care te cheamă să păşeşti peste apă! Iar când simţi că îţi slăbeşte credinţa şi te cufunzi, întinde-ţi mâinile spre Domnul şi strigă-L pe El să te scape! Şi El îndată te va auzi.
O, Doamne Iisuse, Îţi mulţumesc că m-ai chemat şi pe mine să „umblu pe apă”. Mi-ai scos mereu în cale apă şi valuri înfuriate şi m-ai chemat să păşesc peste ele cu îndrăzneală, în numele Tău.
O, iartă-mă, Iisuse Doamne, că Ţi-a trebuit atâta timp şi atâta dragoste până m-ai învăţat să umblu pe apă! O, iartă-mă pentru şovăielile mele, pentru puţina mea credinţă! De atâtea şi atâtea ori, am început să mă cufund şi Tu, Doamne, m-ai mustrat blând, m-ai apucat de mână şi m-ai scăpat.
Robul Tău se află iarăşi păşind peste o apă înfuriată. Întăreşte credinţa robului Tău! Întăreşte-mă, să păşesc mereu înainte peste valuri şi furtuni, până în clipa când voi scăpa la odihna Ta cea dulce, care ne aşteaptă pe toţi cei ce trăim pentru Tine şi ne jertfim pentru Tine!