551. Când eram copii...
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Când eram copii mici, ce groază ne era când se apropia porcul de noi! În porc vedeam pe mâncătorul nostru. Și plângeam îngroziți când ne mânca cireșele; când venea să mănânce din blidul nostru.
Iar azi?... Când vine „porcul” celălalt, când se apropie de noi porcul celălalt, porcul dobitoceștilor patimi, nu ne mai îngrozim. Ne împrietenim cu el. Ne place de el. Mănâncă cu noi dintr-un „blid” și nu zicem nimic. Ne spurcă „mâncarea” - viața cea duhovnicească și nu zicem nimic. Ne mănâncă nu cireșele - ci sufletul, și nu ne speriem, nu fugim de el, nu-l alungăm.
O, dragă tinere! Păstrează-ți frica de porc și după ce te-ai făcut mare! Ferește-te și te îngrozește, pe toată viața ta, de porcul desfrânărilor și destrăbălărilor!
Când eram prunci, ne temeam că ne mănâncă porcul.
Să ne temem azi de porcul celălalt, care are putere să ne mănânce nu numai trupul, ci și sufletul! (Mt 10, 28).