551. Când eram copii...
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Când eram copii mici, ce groază ne era când se apropia porcul de noi! În porc vedeam pe mâncătorul nostru. Şi plângeam îngroziţi când ne mânca cireşele; când venea să mănânce din blidul nostru.
Iar azi?... Când vine „porcul” celălalt, când se apropie de noi porcul celălalt, porcul dobitoceştilor patimi, nu ne mai îngrozim. Ne împrietenim cu el. Ne place de el. Mănâncă cu noi dintr-un „blid” şi nu zicem nimic. Ne spurcă „mâncarea” - viaţa cea duhovnicească şi nu zicem nimic. Ne mănâncă nu cireşele - ci sufletul, şi nu ne speriem, nu fugim de el, nu-l alungăm.
O, dragă tinere! Păstrează-ţi frica de porc şi după ce te-ai făcut mare! Fereşte-te şi te îngrozeşte, pe toată viaţa ta, de porcul desfrânărilor şi destrăbălărilor!
Când eram prunci, ne temeam că ne mănâncă porcul.
Să ne temem azi de porcul celălalt, care are putere să ne mănânce nu numai trupul, ci şi sufletul! (Mt 10, 28).