552. Un vis mântuitor

Un tânăr bogat, care trăia în desfătările lumii şi de cele sufleteşti nici habar nu avea, avu într-o noapte un vis mântuitor.

Se făcea, în vis, că ajunsese în rai şi se desfăta în frumuseţile de acolo, însoţit de Apostolul Petru, care îi dădea explicaţiile necesare. Într-un loc, văzu clădindu-se un palat strălucitor. Tot materialul ce se folosea la zid era de aur şi argint strălucitor.

Pentru cine se clădeşte acest palat măreţ?

Pentru Nicolae, servitorul tău! - răspunse Apostolul Petru.

Pentru servitorul meu? - întrebă mirat tânărul. Dar Nicolae, servitorul meu, nici nu va şti să folosească un astfel de palat... El locuieşte într-o căsuţă mică... Se va rătăci într-un astfel de palat.

Apostolul Petru nu răspunse nimic. Merseră mai departe şi ajunseră într-un loc unde se clădea un bordei foarte şubred şi slab. Maestrul care lucra la el încerca să-i facă pereţii cu trestie, fân şi paie, pe care le lega la un loc, le presa şi apoi le lipea cu lut.

Dar asta ce înseamnă?... - întrebă tânărul mirat. Aşa ceva n-am mai văzut în viaţa mea; să clădească cineva cu paie şi fân?!... O mică scânteie va preface în scrum şi cenuşă o astfel de casă de paie. Şi pentru cine se clădeşte acest bordei şubred?

Pentru tine! - răspunse Apostolul Petru.

Cum? Pentru mine? - întrebă tânărul mirat. O, nu! Acest lucru nu se poate! Eu am locuit până acum într-un palat! Întrun astfel de bordei n-aş putea trăi nici un singur minut...

Şi totuşi - răspunse cu apăs Apostolul Petru - acest bordei se clădeşte pentru tine... Să ştii, iubite tinere, că aici, în rai, Maestrul nostru Cel Ceresc (Dumnezeu) clădeşte pentru fiecare om o casă (2 Cor 5, 1). Dar materialul la casa asta îl dă omul, de pe pământ. Şi, pe urmă, focul va decide de poate rămâne casa aceea sau ba (1 Cor 3, 13). Servitorul tău, Nicolae, trăieşte o viaţă de rugăciune şi de fapte bune. El dă material ce rămâne: aur şi argint. Dar tu trăieşti o viaţă de desfătări lumeşti; tu dai material ce nu va putea rezista focului: paie, trestie şi fân.

În decursul acestei vorbiri, bordeiul luase foc şi trosnea din toate încheieturile.

În zgomotul acestui trosnet, tânărul se deşteptă din somn, îngrozit peste măsură şi tremurând de frică. Visul acesta i-a străpuns inima şi viaţa. A ieşit din lume şi a început să strângă material trainic pentru casa lui cea veşnică.

Dragă cititorule! Temelia mântuirii noastre este Iisus Hristos (1 Cor 3, 11). „Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra acestei temelii!” (1 Cor 3, 10). „Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie: aur, argint, pietre scumpe, sau dacă clădeşte paie, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă; Ziua Domnului (Judecata de Apoi) o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia” (1 Cor 3, 12-13).

Dragă cititorule! Tu ce fel de material dai pentru clădirea „casei” tale din cer?