558. Fetița din Japonia

O ştire scurtă am citit astă-vară în ziarul «Universul». Spunea această ştire numai atât:

„O fetiţă din Japonia şi-a făcut moarte, ca să scape pe tatăl său de patima beţiei. În faţa sicriului, tatăl îndurerat a făcut jurământ că nu va mai pune alcool în gura lui.”

Ce mult spune această ştire scurtă! Eu văd în ea un adânc înţeles al Jertfei de pe Crucea Golgotei.

Fetiţa din Japonia s-a jertfit pentru ca, prin jertfa ei, să scape pe tatăl său din patima beţiei.

Sărmănuţa! Câtă dragoste a pus ea în jertfa aceasta! Depusă în sicriu, cu faţa-i galbenă ca ceara, ea părea că zice:

„Tată dragă, eu am murit pentru ca tu să te laşi de patima beţiei!”. Desigur, îl va fi rugat pe tata şi cu graiul, dar tata n-a ascultat-o. Acum îl roagă cu moartea ei.

Şi jertfa i-a fost ascultată. Zguduit de o astfel de dragoste, tatăl a căzut plângând în faţa sicriului şi s-a lăsat de patima beţiei.

Aşa e şi cu Jertfa de pe Crucea Golgotei. Domnul Iisus S-a jertfit nu numai să ne ierte păcatele, ci să ne şi scape de patimi şi păcate. Cu braţele-I întinse pe Cruce, El parcă ne zice: „Suflete dragă! Eu am murit pentru ca tu să te laşi de păcate... Eu am murit pentru ca să-ţi dau putere să te laşi de păcate!”.

A sta în faţa Crucii înseamnă a-ţi plânge păcatele cu amar şi a te lăsa de ele.

A sta în faţa Crucii, cu patimi şi păcate de care spui că „nu te poţi dezbăra”, înseamnă, iubitul meu, a-ţi iscăli tu însuţi osânda de veci, pentru că Iisus cel Răstignit ne dă putere să scăpăm de păcate.

Dragostea ce ni s-a arătat nouă pe Crucea Golgotei trebuie să ne zguduie şi să ne scoată pentru totdeauna din patimi şi păcate!