560. Unul care nu credea în ceea ce mânca
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Doi cărturari se abătură pe la un han, să ia ceva mâncare la gură. Unul dintre ei era necredincios şi tot mereu îl îmboldea cu necredinţa lui pe celălalt, care era credincios. Comandară câte o papară cu ouă şi discuţia iar începu între ei.
Eu - zicea necredinciosul - am ieşit din basmele credinţei... Eu sunt intelectual şi nu pot crede decât ceea ce văd şi înţeleg. Vremea celor nevăzute s-a dus... Lumea de azi crede numai ce vede şi înţelege.
Foarte bine! - îi răspunse credinciosul. Dar eu te întreb:
ai auzit dumneata de o lege fizică în puterea căreia toate corpurile se topesc la căldură şi se învârtoaşe la frig?
Auzit, cum nu! Căci doar legea aceasta şi pruncii de la şcoală o cunosc.
Ei, bine! Atunci, te rog să-mi spui cum se face că oul şi untul, puse la căldură în capac (cratiţă), nu se ţin de legea aceasta? Untul se topeşte la căldură, iar oul se întăreşte. Spune-mi, te rog, cum se face lucrul acesta pe care eu de mult îl tot văd, dar nu-l înţeleg?... Spune-mi, te rog, după care lege a ştiinţei se face papara din capac?
Zăpăcit, necredinciosul încerca un răspuns.
Ei, vezi? - zise atunci credinciosul. Dumneata, cu ştiinţa şi necredinţa, ai ajuns să nu mai crezi nici în ceea ce mănânci...
Ai ajuns să nu mai crezi nici în papară.
Hangiul şi tot personalul hanului râseră cu poftă de necredincios şi de lecţia ce primise.