560. Unul care nu credea în ceea ce mânca

Doi cărturari se abătură pe la un han, să ia ceva mâncare la gură. Unul dintre ei era necredincios și tot mereu îl îmboldea cu necredința lui pe celălalt, care era credincios. Comandară câte o papară cu ouă și discuția iar începu între ei.

Eu - zicea necredinciosul - am ieșit din basmele credinței... Eu sunt intelectual și nu pot crede decât ceea ce văd și înțeleg. Vremea celor nevăzute s-a dus... Lumea de azi crede numai ce vede și înțelege.

Foarte bine! - îi răspunse credinciosul. Dar eu te întreb:

ai auzit dumneata de o lege fizică în puterea căreia toate corpurile se topesc la căldură și se învârtoașe la frig?

Auzit, cum nu! Căci doar legea aceasta și pruncii de la școală o cunosc.

Ei, bine! Atunci, te rog să-mi spui cum se face că oul și untul, puse la căldură în capac (cratiță), nu se țin de legea aceasta? Untul se topește la căldură, iar oul se întărește. Spune-mi, te rog, cum se face lucrul acesta pe care eu de mult îl tot văd, dar nu-l înțeleg?... Spune-mi, te rog, după care lege a științei se face papara din capac?

Zăpăcit, necredinciosul încerca un răspuns.

Ei, vezi? - zise atunci credinciosul. Dumneata, cu știința și necredința, ai ajuns să nu mai crezi nici în ceea ce mănânci...

Ai ajuns să nu mai crezi nici în papară.

Hangiul și tot personalul hanului râseră cu poftă de necredincios și de lecția ce primise.