569. Când se ascunde tatăl
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
În chipul de alături se vede un lucru pe care îl cunoaștem și l-am văzut, de atâtea ori. Dar nu am văzut înțelesul lui duhovnicesc.
Adeseori, tatăl sau mama, jucându-se cu copilașul lor, sau mergând cu el pe drum, la un moment dat, se fac nevăzuți. Pe neobservate, se ascund din fața copilului.
Iar copilul ce face? Trezindu-se fără tata sau mama, se uită speriat în toate părțile și începe a-și striga părinții. Iar când începe să plângă, se ivește tatăl sau mama; copilul aleargă în brațele lor și plângerea se schimbă iarăși în bucurie.
Așa se întâmplă de multe ori și cu noi și Tatăl Ceresc. Sunt în viața noastră clipe când Tatăl cel Ceresc parcă ne părăsește.
Își ascunde fața de la noi, pentru păcatele și fărădelegile noastre; și pentru îndreptarea noastră.
Pentru păcatele noastre și îndreptarea noastră, Tatăl Ceresc ne trimite câte un necaz, câte o încercare. Și ne lasă în starea aceasta, până când începem să simțim lipsa Lui. Ne lasă singuri, până când începem să-L strigăm pe El. Iar când începem să-L strigăm pe El, plângând cu amar pentru păcatele noastre și pentru pierderea Lui, atunci El, ca un Tată bun și iubitor, îndată Se ivește; ne îmbrățișează și ne dă iar sărutul iertării și al bucuriei.
O, Tată Sfinte, fă și Tu cu noi, așa cum facem noi cu copilașii noștri! Când păcătuim, ascunde-Ți fața de la noi și ne lasă în dureri și suferințe, până când vom începe să Te strigăm pe Tine, să ne plângem cu amar păcatul și să scăpăm iar în brațele iubirii și iertării Tale!