57. O fetiță a făcut de rușine pe învățați
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
O ceată de învăţaţi s-a strâns odată la o discuţie despre Dumnezeire. Unii spuneau una, alţii alta şi nu se puteau înţelege asupra întrebării: de este Dumnezeu şi cum ar fi Dumnezeu.
Unul dintre ei zicea:
Nu este Dumnezeu. Copilul când se naşte n-are credinţă, numai părinţii i-o apasă cu de-a sila în ceara inimii sale.
Atunci un altul zise:
Să aducem aici un copil, să vedem cum i s-a întipărit credinţa în ceara inimii.
Aduseră o fetiţă şi o întrebară ce ştie ea despre Dumnezeu şi cum îşi închipuie ea pe Dumnezeu.
Atunci fetiţa, desfăcându-şi pieptul, astfel grăi:
Eu cred că Bunul Dumnezeu este atât de mare, încât nu-L poate cuprinde cerul şi pământul, dar, de altă parte, este atât de mic, încât încape aici în inimioara mea...
Învăţaţii rămaseră ruşinaţi de acest minunat răspuns şi pricepură şi ei că Dumnezeu nu Se poate afla prin ocoşeli omeneşti, ci numai prin credinţă.