57. O fetiță a făcut de rușine pe învățați
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
O ceată de învățați s-a strâns odată la o discuție despre Dumnezeire. Unii spuneau una, alții alta și nu se puteau înțelege asupra întrebării: de este Dumnezeu și cum ar fi Dumnezeu.
Unul dintre ei zicea:
Nu este Dumnezeu. Copilul când se naște n-are credință, numai părinții i-o apasă cu de-a sila în ceara inimii sale.
Atunci un altul zise:
Să aducem aici un copil, să vedem cum i s-a întipărit credința în ceara inimii.
Aduseră o fetiță și o întrebară ce știe ea despre Dumnezeu și cum își închipuie ea pe Dumnezeu.
Atunci fetița, desfăcându-și pieptul, astfel grăi:
Eu cred că Bunul Dumnezeu este atât de mare, încât nu-L poate cuprinde cerul și pământul, dar, de altă parte, este atât de mic, încât încape aici în inimioara mea...
Învățații rămaseră rușinați de acest minunat răspuns și pricepură și ei că Dumnezeu nu Se poate afla prin ocoșeli omenești, ci numai prin credință.