572. Crucea și brazii din Elveția
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Când am fost în Elveția, țara Alpilor, am văzut o icoană ce mi-a rămas pentru totdeauna în minte și în inimă.
Sus, pe înălțimea amețitoare a unui creștet de munte alpin, era o cruce, o troiță cu chipul lui Iisus cel Răstignit. Iar în jurul acestei cruci, crescuseră câțiva brazi singuratici. Și te minunai de acești brazi cum se pot ține acolo, sus, în stânca goală și în bătaia vestitelor furtuni din munții Alpi.
Brazii se mențineau prin rădăcinile vânjoase ce și le făcuseră în stâncă. Vânturile și furtunile îi siliseră - îi ajutaseră, cum s-ar putea spune - să-și facă rădăcini puternice. Brazii se mențineau prin rădăcinile lor adâncite în stâncă.
Ce predică minunată poate fi această icoană pentru orice creștin! Căci viața creștinească cea adevărată aceasta este: săți adâncești rădăcinile credinței în Stânca Golgotei. Tot rostul vieții tale să fie adâncirea și întărirea acestor rădăcini, pentru ca să nu te doboare viforul și furtuna ispitelor și patimilor.
Și ce predică minunată ne poate fi icoana din Elveția îndeosebi nouă, ostașilor Domnului!
În crucea și brazii de pe înălțimea Alpilor eu am văzut și văd istoria Oastei; istoria vieții mele și istoria Oastei. Bătut de atâtea vânturi și furtuni, bradul vieții mele s-ar fi răsturnat de mult, dacă dragostea și bunătatea lui Dumnezeu nu mi-ar fi ajutat să-mi adâncesc rădăcinile în Stânca Golgotei; și dacă tocmai aceste vânturi și furtuni nu m-ar fi ajutat și ele să-mi adâncesc rădăcinile în Stânca Golgotei.
Iar frații ostași, așijderea, de la început au stat în bătaia furtunilor. Dar tocmai aceste furtuni i-au ajutat să-și adâncească rădăcinile în Stânca Golgotei. Noi le-am vestit mereu pe Iisus cel Răstignit, iar furtunile i-au ajutat să-și adâncească rădăcinile în Stânca Golgotei. Arborii cu cele mai vânjoase rădăcini sunt cei de înălțimi, sunt cei bătuți de vânturi și furtuni. Arborii cei de vreme bună nu au nici jumătate din rădăcinile celor bătuți de furtuni.
Așa suntem și noi, ostașii Domnului: brazi de furtuni, cu rădăcini de furtuni.
Crucea și brazii de pe vârful muntelui - iată, aceasta este Oastea Domnului! Ne-am născut în furtună, am crescut în furtună și trăim în furtună, dar rezistăm, pentru că ne-am adâncit toate rădăcinile vieții noastre în Stânca Golgotei. Astfel înfipți, în orice furtuni, cântăm cu psalmistul: „Domnul este Stânca și Ajutorul nostru” (Ps 61, 6).