572. Crucea și brazii din Elveția

Când am fost în Elveţia, ţara Alpilor, am văzut o icoană ce mi-a rămas pentru totdeauna în minte şi în inimă.

Sus, pe înălţimea ameţitoare a unui creştet de munte alpin, era o cruce, o troiţă cu chipul lui Iisus cel Răstignit. Iar în jurul acestei cruci, crescuseră câţiva brazi singuratici. Şi te minunai de aceşti brazi cum se pot ţine acolo, sus, în stânca goală şi în bătaia vestitelor furtuni din munţii Alpi.

Brazii se menţineau prin rădăcinile vânjoase ce şi le făcuseră în stâncă. Vânturile şi furtunile îi siliseră - îi ajutaseră, cum s-ar putea spune - să-şi facă rădăcini puternice. Brazii se menţineau prin rădăcinile lor adâncite în stâncă.

Ce predică minunată poate fi această icoană pentru orice creştin! Căci viaţa creştinească cea adevărată aceasta este: săţi adânceşti rădăcinile credinţei în Stânca Golgotei. Tot rostul vieţii tale să fie adâncirea şi întărirea acestor rădăcini, pentru ca să nu te doboare viforul şi furtuna ispitelor şi patimilor.

Şi ce predică minunată ne poate fi icoana din Elveţia îndeosebi nouă, ostaşilor Domnului!

În crucea şi brazii de pe înălţimea Alpilor eu am văzut şi văd istoria Oastei; istoria vieţii mele şi istoria Oastei. Bătut de atâtea vânturi şi furtuni, bradul vieţii mele s-ar fi răsturnat de mult, dacă dragostea şi bunătatea lui Dumnezeu nu mi-ar fi ajutat să-mi adâncesc rădăcinile în Stânca Golgotei; şi dacă tocmai aceste vânturi şi furtuni nu m-ar fi ajutat şi ele să-mi adâncesc rădăcinile în Stânca Golgotei.

Iar fraţii ostaşi, aşijderea, de la început au stat în bătaia furtunilor. Dar tocmai aceste furtuni i-au ajutat să-şi adâncească rădăcinile în Stânca Golgotei. Noi le-am vestit mereu pe Iisus cel Răstignit, iar furtunile i-au ajutat să-şi adâncească rădăcinile în Stânca Golgotei. Arborii cu cele mai vânjoase rădăcini sunt cei de înălţimi, sunt cei bătuţi de vânturi şi furtuni. Arborii cei de vreme bună nu au nici jumătate din rădăcinile celor bătuţi de furtuni.

Aşa suntem şi noi, ostaşii Domnului: brazi de furtuni, cu rădăcini de furtuni.

Crucea şi brazii de pe vârful muntelui - iată, aceasta este Oastea Domnului! Ne-am născut în furtună, am crescut în furtună şi trăim în furtună, dar rezistăm, pentru că ne-am adâncit toate rădăcinile vieţii noastre în Stânca Golgotei. Astfel înfipţi, în orice furtuni, cântăm cu psalmistul: „Domnul este Stânca şi Ajutorul nostru” (Ps 61, 6).