573. Un rege și un ceas de lumina
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un rege al Angliei din vremurile de demult, Eduard al II-lea, stăpânit de marea răspundere de a folosi timpul cu folos pentru sufletul său și țara sa, avea în casa lui un așa-numit „ceas de lumină”. În fiecare dimineață, în casa regelui se aprindea o lumânare, pe care erau semnate douăsprezece liniuțe egale, spațiul de la o linie la alta topindu-se într-un ceas. Adică arderea lumânării era împărțită pe douăsprezece ceasuri. Lumânarea se topea în timpul celor douăsprezece ceasuri din zi.
După fiecare linie, după fiecare ceas, un servitor se prezenta în fața regelui cu înștiințarea:
„Majestate, a mai trecut un ceas!”
Aceste vorbe mergeau ca un fel de întrebare pentru rege:
ce anume a făcut în acest ceas care s-a dus, pentru care va trebui să dea seama în Ziua Judecății?
Dacă un rege își făcea în fiecare ceas acest examen de prețuire a timpului, eu te întreb, iubite cititorule, cum stai tu cu acest examen? Cum îți folosești timpul ce ți s-a dat pentru mântuirea sufletului?
Fă-ți tu singur socoata!