573. Un rege și un ceas de lumina
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Un rege al Angliei din vremurile de demult, Eduard al II-lea, stăpânit de marea răspundere de a folosi timpul cu folos pentru sufletul său şi ţara sa, avea în casa lui un aşa-numit „ceas de lumină”. În fiecare dimineaţă, în casa regelui se aprindea o lumânare, pe care erau semnate douăsprezece liniuţe egale, spaţiul de la o linie la alta topindu-se într-un ceas. Adică arderea lumânării era împărţită pe douăsprezece ceasuri. Lumânarea se topea în timpul celor douăsprezece ceasuri din zi.
După fiecare linie, după fiecare ceas, un servitor se prezenta în faţa regelui cu înştiinţarea:
„Majestate, a mai trecut un ceas!”
Aceste vorbe mergeau ca un fel de întrebare pentru rege:
ce anume a făcut în acest ceas care s-a dus, pentru care va trebui să dea seama în Ziua Judecăţii?
Dacă un rege îşi făcea în fiecare ceas acest examen de preţuire a timpului, eu te întreb, iubite cititorule, cum stai tu cu acest examen? Cum îţi foloseşti timpul ce ţi s-a dat pentru mântuirea sufletului?
Fă-ţi tu singur socoata!