592. Rămășagul lui Xantos
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Înțeleptul Esop era sclav (rob) la Xantos, filozoful. Într-o zi, Xantos făcu ospăț și chef mare cu prietenii săi. În toiul chefului, Esop începu a predica despre răutățile beției, spunând că băutura are trei grade: plăcerea, beția și furia. Toți începură a râde de Esop și își băteau joc de el. Xantos se îmbătă așa de rău, că, în toiul beției, începu a se lăuda că el va bea marea întreagă și, stăruind în prostia asta, puse chiar și rămășag pe casa și averea lui întreagă.
În cealaltă zi, Xantos, înțelegând ce prostie făcuse, se umplu de îngrijorare și începu a-l ruga pe Esop să-l scape cumva din această încurcătură. Esop se gândi puțin și apoi zise:
Nu te teme, Xantos! Te voi învăța eu cum să scapi, dar de altă dată să nu te mai îmbeți!
Sosind ziua rămășagului, se adună mulțime mare de popor la marginea mării, să râdă de Xantos. Dar Xantos - învățat de Esop - astfel grăi:
Oameni buni! E adevărat că eu m-am lăudat și am pus rămășag să beau marea întreagă, dar nu a fost vorba ca să beau și râurile care se varsă în mare. Cei cu rămășagul să poftească a opri mai întâi râurile și apoi eu îndată voi goli marea de apă...
Poporul rămase uimit de această înțeleaptă scăpare a lui Xantos și începu a râde acum de cei care așteptau dobândirea rămășagului. Xantos mulțumi călduros lui Esop pentru învățătură și din acea zi nu s-a mai îmbătat.