591. Sticla străvezie și vrabia

Într-o zi, intrând în camera mea, după ce am închis geamul cel mare dinspre curte, în fundul odăii am zărit o vrabie.

Imediat mi-a venit în gând să deschid fereastra, pentru ca vrăbiuţa să poată zbura afară. Îndreptându-mă spre fereastră, deodată auzii în spatele meu un fâlfâit de aripi şi, în aceeaşi clipă, luându-şi zborul spre geam, vrabia se izbi cu putere de sticla străvezie, prin care privirea ei de pasăre vedea lumea de afară; dar trupuşorul ei n-a putut pătrunde prin geam.

Deşi ameţită de această izbitură, biata păsărică zbură totuşi până la peretele din fund, apoi se întoarse şi se izbi a doua oară de geam, parcă şi cu mai multă putere.

Îngrozit de cele ce-mi văzură ochii, m-am repezit să prind nenorocita păsărică, ce căzuse jos ameţită, dar, când să pun mâna pe ea, vrabia îşi adună ultimele puteri şi, peste câteva minute, ameţitoarea sticlă străvezie primi pentru a treia oară trupuşorul ei.

Când, în sfârşit, am luat-o în mână, păsărica ţinea ciocul întredeschis, iar inimioara îi bătea tot atât de tare ca şi a mea.

Noroc că odaia mea nu-i prea mare şi izbiturile n-au fost prea puternice. Totuşi abia numai după o oră de îngrijire vrăbiuţa şi-a putut lua zborul în curte.

M-am gândit atunci la soarta noastră, a oamenilor. De câte ori ne amăgeşte şi pe noi străvezimea plăcerilor deşarte şi îndeletnicirilor necurate, care ne pricinuiesc suferinţe amare! Şi totuşi nu ne învăţăm minte. Sunt o mulţime de hoţi, de criminali, de tâlhari care, după ce sunt prinşi şi-şi ispăşesc pedeapsa în temniţă, o dată puşi în libertate, se apucă din nou de fărădelegi.

Sunt oameni beţivi, care, îmbolnăvindu-se din pricina patimii lor, şi-au cheltuit averi întregi pe medicamente şi au suferit luni şi ani întregi chinuri amare şi mari şi totuşi, când se fac mai bine, se apucă din nou de băut.

Dar nu numai beţia, ci toate patimile ascund în sine dureri şi primejdii de care oamenii se izbesc, ca vrabia de sticla străvezie, spre răul şi nenorocirea lor.

„Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii, nu în curvii şi în fapte de ruşine, nu în certuri şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele!” (Rom 13, 13-14).