591. Sticla străvezie și vrabia

Într-o zi, intrând în camera mea, după ce am închis geamul cel mare dinspre curte, în fundul odăii am zărit o vrabie.

Imediat mi-a venit în gând să deschid fereastra, pentru ca vrăbiuța să poată zbura afară. Îndreptându-mă spre fereastră, deodată auzii în spatele meu un fâlfâit de aripi și, în aceeași clipă, luându-și zborul spre geam, vrabia se izbi cu putere de sticla străvezie, prin care privirea ei de pasăre vedea lumea de afară; dar trupușorul ei n-a putut pătrunde prin geam.

Deși amețită de această izbitură, biata păsărică zbură totuși până la peretele din fund, apoi se întoarse și se izbi a doua oară de geam, parcă și cu mai multă putere.

Îngrozit de cele ce-mi văzură ochii, m-am repezit să prind nenorocita păsărică, ce căzuse jos amețită, dar, când să pun mâna pe ea, vrabia își adună ultimele puteri și, peste câteva minute, amețitoarea sticlă străvezie primi pentru a treia oară trupușorul ei.

Când, în sfârșit, am luat-o în mână, păsărica ținea ciocul întredeschis, iar inimioara îi bătea tot atât de tare ca și a mea.

Noroc că odaia mea nu-i prea mare și izbiturile n-au fost prea puternice. Totuși abia numai după o oră de îngrijire vrăbiuța și-a putut lua zborul în curte.

M-am gândit atunci la soarta noastră, a oamenilor. De câte ori ne amăgește și pe noi străvezimea plăcerilor deșarte și îndeletnicirilor necurate, care ne pricinuiesc suferințe amare! Și totuși nu ne învățăm minte. Sunt o mulțime de hoți, de criminali, de tâlhari care, după ce sunt prinși și-și ispășesc pedeapsa în temniță, o dată puși în libertate, se apucă din nou de fărădelegi.

Sunt oameni bețivi, care, îmbolnăvindu-se din pricina patimii lor, și-au cheltuit averi întregi pe medicamente și au suferit luni și ani întregi chinuri amare și mari și totuși, când se fac mai bine, se apucă din nou de băut.

Dar nu numai beția, ci toate patimile ascund în sine dureri și primejdii de care oamenii se izbesc, ca vrabia de sticla străvezie, spre răul și nenorocirea lor.

„Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții, nu în curvii și în fapte de rușine, nu în certuri și în pizmă; ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele!” (Rom 13, 13-14).