594. O istorioară din Abisinia

Abisinia e şi ţara munţilor înalţi, printre care şerpuiesc râuri năvalnice, cu torente de munte.

În legătură cu aceste râuri, pe alocuri se poate vedea, prin Abisinia, un lucru interesant şi plin de înţeles duhovnicesc.

Când localnicii trec astfel de râuri, caută mai întâi câte o piatră grea, o ridică în spate şi trec cu ea prin valurile apei năvalnice.

De ce acest lucru? De ce o piatră grea în spate? Pentru că tocmai această piatră îi apără să nu-i ducă apa. Piatra îi face mai grei şi torentul nu are putere să-i târască cu el. Fără piatră, fără greutate, i-ar duce valul şi i-ar îneca apa.

Aşa sunt şi necazurile şi suferinţele din lumea aceasta. Ele ni se pun pe umeri ca o piatră grea, ca o cruce grea. Dar această greutate este o greutate binecuvântată. Ea ne face mai grei şi ne dă putere să trecem prin valurile acestei lumi. Ne apără să nu ne târască valul acestei lumi.

Să ne purtăm crucea cu resemnare! Ea ne este o greutate binecuvântată care ne apără de înec şi pieire sufletească.

Mai bine până la sfârşitul vieţii cu „piatra” în spate, cu crucea în spate, decât să ne ia şi să ne înece valurile ispitelor şi păcatelor! Eu m-aş fi înecat de mult, de mult, dacă Domnul, în marea Lui îndurare, n-ar fi pus pe umerii mei piatra şi crucea cea grea a suferinţelor; cruce pe care eu Îl rog pe Domnul să nu mi-o ia, ci, când va trebui, să o facă mai grea, pentru ca, la urmă, să dobândesc mântuirea şi Ierusalimul cel Ceresc. Amin.