595. Alexandru Macedon și înțelepții din Persia
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Când hălăduia odată Alexandru Macedon cu războaiele să cucerească lumea și să cuprindă bogății, auzi, în Persia, de niște filozofi mari ai locurilor de pe acolo. Aducându-i înaintea sa, le zise:
Cereți de la mine orice și vă voi da!
Să ne dai, împărate, viață fără de moarte aici pe pământ - grăiră filozofii.
Ați cerut o nebunie - grăi împăratul - căci oare cine dintre oamenii pământului ar putea să scape de moarte?... Vă credeam niște filozofi vestiți, dar acum văd că sunteți niște nebuni...
Apoi dacă nimeni nu poate scăpa de moarte - grăiră filozofii - ne luăm voie să te întrebăm: oare și tu vei muri cândva?
Asta-i sigur! - răspunse împăratul.
Apoi, dacă asta-i sigur - grăiră filozofii - tu de ce trăiești așa ca și când n-ai muri niciodată? De ce nu-ți mai ajung împărățiile, comorile, averile, prăzile și bunătățile pământești?...
Împăratul înțelese atunci „nebunia” filozofilor și plecă îngândurat.
O, de am înțelege și noi această istorioară, căci și noi știm că vom muri, dar trăim așa ca și când n-am muri niciodată!