595. Alexandru Macedon și înțelepții din Persia
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Când hălăduia odată Alexandru Macedon cu războaiele să cucerească lumea şi să cuprindă bogăţii, auzi, în Persia, de nişte filozofi mari ai locurilor de pe acolo. Aducându-i înaintea sa, le zise:
Cereţi de la mine orice şi vă voi da!
Să ne dai, împărate, viaţă fără de moarte aici pe pământ - grăiră filozofii.
Aţi cerut o nebunie - grăi împăratul - căci oare cine dintre oamenii pământului ar putea să scape de moarte?... Vă credeam nişte filozofi vestiţi, dar acum văd că sunteţi nişte nebuni...
Apoi dacă nimeni nu poate scăpa de moarte - grăiră filozofii - ne luăm voie să te întrebăm: oare şi tu vei muri cândva?
Asta-i sigur! - răspunse împăratul.
Apoi, dacă asta-i sigur - grăiră filozofii - tu de ce trăieşti aşa ca şi când n-ai muri niciodată? De ce nu-ţi mai ajung împărăţiile, comorile, averile, prăzile şi bunătăţile pământeşti?...
Împăratul înţelese atunci „nebunia” filozofilor şi plecă îngândurat.
O, de am înţelege şi noi această istorioară, căci şi noi ştim că vom muri, dar trăim aşa ca şi când n-am muri niciodată!