599. „Arată-mi, te rog, urmele cuielor!”
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
O istorioară din țările Răsăritului spune că, odată, necuratul, voind să-l ispitească pe un pustnic, luă o înfățișare de om smerit și sfânt și bătu de intrare la ușa pustnicului.
Cine-i? - strigă pustnicul, deschizând ușa.
Păi, fiule, nu mă cunoști?... Uită-te bine la mine!... Eu sunt Domnul Iisus Hristos.
Dar pustnicul nu se lăsă tulburat de această recomandare, ci îi zise liniștit:
Se poate. Dar dacă ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, te rog să-mi arăți urmele cuielor!...
Necuratul, când auzi aceste vorbe, o rupse rușinat la fugă.
E ușor să te recomanzi cuiva că ești cineva. E ușor a te recomanda creștin, dar cu faptele a da dovadă că ești păgân. E ușor a te recomanda un ostaș al Domnului; trebuie să te recomanzi și prin faptele tale.
Un creștin adevărat trebuie neapărat să poarte și urmele cuielor, urmele răstignirii lui împreună cu Domnul Iisus. Să poarte urmele smereniei Lui, urmele dragostei Lui, urmele răbdării Lui, urmele bunătății și milei Lui.
Frații mei! Să trăim astfel ca toți să vadă în viața și faptele noastre urmele cuielor, urmele Evangheliei, urmele Scumpului nostru Mântuitor și Izbăvitor.