600. În siguranță
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Doi dușmani de veacuri sunt câinele și pisica. Dușmănia lor e veche, de când e lumea. Iar în această dușmănie, câinele e mai tare, pisica mai slabă.
Are însă pisica, în această luptă, un ajutor, o scăpare: se poate cățăra pe sus. De câte ori e urmărită, pisica își caută scăpare în sus: pe arbori, pe case și pe alte locuri înalte. Iar câinele, sus, n-o mai poate urmări. Se uită furios la ea, își arată dinții, dar n-are ce-i face.
Iar pisica, scăpată sus, stă liniștită. E la adăpost. Parcă ar zice: „Am scăpat!... Acum nu-mi mai poți face nimic”.
Ca și câinele și pisica, așa suntem și noi în lupta cu vrăjmașul diavol. Între noi e o dușmănie de veacuri: de când s-a pomenit lumea și de când l-a „mușcat” pe Adam. De atunci, câinele-diavol aleargă neîncetat după noi. Zi și noapte fuge după noi. De atunci suntem în „hărțuială” și luptă neîncetată cu el și el cu noi.
Și el e mai tare decât noi. Dar, față de puterea lui, Dumnezeu ne-a dat și nouă o scăpare, un ajutor: darul de a ne putea ridica în Sus, spre cer, spre Dumnezeu, spre Golgota.
Sus la Golgota! Acesta este locul unde Satana nu ne mai poate urmări și nu ne poate prinde.
Precum pisica scapă de furia câinelui, ridicându-se sus, așa scăpăm și noi de furia câinelui-diavol: sus, la Crucea Golgotei. Iar când am scăpat aici, suntem în siguranță. Ne uităm liniștiți la zvârcolirile câinelui-diavol. El nu ne mai poate face nimic.
Nemții au o poezie religioasă care spune: „Satan flieht, Satan flieht
Wenn mich bei dem Kreuze sieht.” Adică, pe românește, cam așa:
„Satan fuge, Satan fuge
Satan fuge rușinat
Când pe mine el mă vede Sus la Cruce, aplecat.”
Ferice de cel care cunoaște acest loc binecuvântat și scapă la el și rămâne în siguranța lui!
Dar vai de cel care nu cunoaște acest loc de scăpare și nu fuge la el! Pe unul ca acela, câinele-diavol îl are în ghearele lui și îl sfâșie cu înlesnire.