600. În siguranță
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
Doi duşmani de veacuri sunt câinele şi pisica. Duşmănia lor e veche, de când e lumea. Iar în această duşmănie, câinele e mai tare, pisica mai slabă.
Are însă pisica, în această luptă, un ajutor, o scăpare: se poate căţăra pe sus. De câte ori e urmărită, pisica îşi caută scăpare în sus: pe arbori, pe case şi pe alte locuri înalte. Iar câinele, sus, n-o mai poate urmări. Se uită furios la ea, îşi arată dinţii, dar n-are ce-i face.
Iar pisica, scăpată sus, stă liniştită. E la adăpost. Parcă ar zice: „Am scăpat!... Acum nu-mi mai poţi face nimic”.
Ca şi câinele şi pisica, aşa suntem şi noi în lupta cu vrăjmaşul diavol. Între noi e o duşmănie de veacuri: de când s-a pomenit lumea şi de când l-a „muşcat” pe Adam. De atunci, câinele-diavol aleargă neîncetat după noi. Zi şi noapte fuge după noi. De atunci suntem în „hărţuială” şi luptă neîncetată cu el şi el cu noi.
Şi el e mai tare decât noi. Dar, faţă de puterea lui, Dumnezeu ne-a dat şi nouă o scăpare, un ajutor: darul de a ne putea ridica în Sus, spre cer, spre Dumnezeu, spre Golgota.
Sus la Golgota! Acesta este locul unde Satana nu ne mai poate urmări şi nu ne poate prinde.
Precum pisica scapă de furia câinelui, ridicându-se sus, aşa scăpăm şi noi de furia câinelui-diavol: sus, la Crucea Golgotei. Iar când am scăpat aici, suntem în siguranţă. Ne uităm liniştiţi la zvârcolirile câinelui-diavol. El nu ne mai poate face nimic.
Nemţii au o poezie religioasă care spune: „Satan flieht, Satan flieht
Wenn mich bei dem Kreuze sieht.” Adică, pe româneşte, cam aşa:
„Satan fuge, Satan fuge
Satan fuge ruşinat
Când pe mine el mă vede Sus la Cruce, aplecat.”
Ferice de cel care cunoaşte acest loc binecuvântat şi scapă la el şi rămâne în siguranţa lui!
Dar vai de cel care nu cunoaşte acest loc de scăpare şi nu fuge la el! Pe unul ca acela, câinele-diavol îl are în ghearele lui şi îl sfâşie cu înlesnire.