92. „Am aprins! Am aprins!...”
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
De când eram preot la țară, îmi aduc aminte de o femeie care a venit, într-un post al Paștilor, să se mărturisească. Cât ce a îngenuncheat, a început să plângă, strigând:
Am aprins, sfințite părinte, am aprins!... Mă cunosc greșită cu un păcat mare: am aprins!...
Cu sufletul înfiorat, am întrebat-o:
Și ce te-a îndemnat să pui foc în averea aproapelui tău?
N-am umblat cu foc, părinte! Nu cu foc de acesta am aprins! Dar, cum spuneai dumneata la predică, am aprins cu clevetiri și minciuni pacea și înțelegerea dintre oameni...
Da, da, bine grăia femeia! Căci cel ce bagă zâzanie, clevetiri și minciuni între oameni, după canoanele din Pravilă, face tot același păcat ca și cel ce ia un tăciune de foc și aprinde casa vecinului său.