92. „Am aprins! Am aprins!...”
Pr. Iosif Trifa - 600 de istorioare
De când eram preot la ţară, îmi aduc aminte de o femeie care a venit, într-un post al Paştilor, să se mărturisească. Cât ce a îngenuncheat, a început să plângă, strigând:
Am aprins, sfinţite părinte, am aprins!... Mă cunosc greşită cu un păcat mare: am aprins!...
Cu sufletul înfiorat, am întrebat-o:
Şi ce te-a îndemnat să pui foc în averea aproapelui tău?
N-am umblat cu foc, părinte! Nu cu foc de acesta am aprins! Dar, cum spuneai dumneata la predică, am aprins cu clevetiri şi minciuni pacea şi înţelegerea dintre oameni...
Da, da, bine grăia femeia! Căci cel ce bagă zâzanie, clevetiri şi minciuni între oameni, după canoanele din Pravilă, face tot acelaşi păcat ca şi cel ce ia un tăciune de foc şi aprinde casa vecinului său.