A crede în Isus Hristos
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Mântuitorul Hristos a venit în lumea aceasta din ceruri. Iar în lumea aceasta El a venit în trup omenesc.
A venit ca o Personalitate Istorică,
a lăsat aici fapte istorice,
și dovezi istorice
toate mai puternice decât oricare altă personalitate istorică a omenirii, -
- atunci oare de ce nu este crezut?
2 - Și dacă nimeni nu tăgăduiește alte mari vieți de care vorbește Istoria
și dacă nimeni nu pune la îndoială adevărul și dreptatea sau lumina lăsate de alte mari existențe istorice,
- de ce totuși se încearcă tăgăduirea tocmai a lui Isus Hristos, a Aceluia din care s-au inspirat toți cei care au lăsat omenirii ceva într-adevăr folositor și etern?
3 - Credința adevărată în Dumnezeu cuprinde chiar în sine însăși puterea faptei, capacitatea înfăptuirii ei.
După cum și Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu, cuprinde în El Însuși puterea împlinirii Lui.
Numai dacă mintea la intrarea căreia bate Cuvântul Puterii Sfinte Îl crede.
Și numai dacă inima în care vrea El să intre, Îl vrea.
4 - Nici una dintre lucrările pe care le-a făcut Hristos n-o va putea nimeni face fără o credință vie, mare, puternică și statornică în El.
Nu vom putea iubi ca El, fiindcă iubirea e o mare minune.
Nici răbda ca El, pentru că răbdarea e o mare biruință.
Nici vorbi, pentru că și Cuvântul este o mare putere.
Nici tăcea, cum a făcut El, fiindcă tăcerea este uneori și mai mare ca vorbirea.
Nu vom putea vindeca nici un slăbănog.
Nu vom putea învia nici un mort.
Nu vom putea lumina pe nici un orb.
Nu vom putea face nici un bine nimănui, - fără o credință, atât de mare cât minunea pe care dorim s-o facem sau s-o primim.
și în măsura în care credința noastră va căpăta o tot mai înaltă ascultare,
și un tot mai curat preț,
și o tot mai mare putere, statornică,
iar roadele ei, se vor arăta tot mai vrednice de Hristos, - în măsura aceasta vom avea și puterea și minunile.
6 - La un pom bun, rodul vine fără nici un efort chinuitor. Tot așa de frumos precum vine apa din adâncimi în izvorul puternic și viu, care este curățit de gunoaie și nu-i împiedică nimic revărsarea.
Și tot așa cum trece lumina printr-o fereastră curată, când nimic nu-i împiedică nici strălucirea și nici căldura soarelui care o străbate.
Și tot așa cum se face ziuă.
Tot așa este și cu un suflet bun.
7 - Cuvântul adevărat și credința vie a lui Hristos a fost și va fi totdeauna, la fel de puternice până în veci.
Numai realizarea lor în viața noastră, depinde de măsura în care noi luptăm să ajungem la starea în care și Cuvântul și Credința să se poată împlini prin noi.
Și să se poată arăta la frumusețea și la mărimea vrednică de Hristos,
spre toți cei ce ne privesc.
8 - Nu frumusețea numai. Și nu măiestria artei noastre numai, ci mai întâi căldura trăirii noastre, - aceasta va fi dovada că avem o adevărată credință în Isus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru.
După această măsură să ne socotim credința și noi,
căci tot după aceasta ne-o socotește și Dumnezeu
și lumea.
9 - A cere ceva în numele cuiva din încredințarea aceluia, este ca și cum ar cere acest lucru, este cum el însuși s-ar duce să ceară.
Iată ce înseamnă a cere ceva în Numele lui Hristos, de la Dumnezeu Tatăl.
Este ca și cum ai pune cererea ta în gura lui Hristos, spre a ți-o înfățișa El Însuși Tatălui Ceresc
este cum L-ai trimite pe Hristos Însuși să meargă să mijlocească pentru ceea ce ceri tu lui Dumnezeu.
10 - Când cu un sfânt respect față de Dumnezeu tu te ferești ca să nu-ți întinezi niciodată nici măcar gândul tău cu vreo dorință necurată înaintea Lui, - atunci tot ce aduci spre Dumnezeu prin Isus, va fi primit.
Când din toată inima ta ești încredințat că ceea ce ceri tu nu este împotriva nici a literei, nici a Duhului Cuvintelor Sale,
- fii încrezător totdeauna că vei fi primit și iubit înaintea Tronului Ceresc.
11 - Dar oare tu, ce ceri în Numele lui Isus, când stai în fața lui Dumnezeu și te rogi?
Ce ceri în mod obișnuit?
și pentru ce te rogi?
Pot oare Buzele lui Isus să sprijinească cererile tale?
Pot oare Mâinile Lui să Se ridice spre mijlocire pentru ele?
Poate oare Sfințenia Lui să Se unească și Lumina Lui să Se împreune cu ele?
Dacă da, - atunci tu vei fi ascultat de Dumnezeu.
12 - Mai înainte de a te înfățișa tu ca să-I ceri ceva lui Dumnezeu, în Numele Domnului Isus Hristos, - fii cu luare aminte asupra tuturor acestor lucruri. Poate oare Hristos să Se unească cu cererea ta?
Astfel să nu ai îndrăzneala să ceri în Numele Domnului Isus, nimic, nicicând și nicăieri.
13 - Cine este cu adevărat plăcut lui Dumnezeu, acela nu se roagă niciodată pentru lucruri asupra cărora nu are mai dinainte deplină lumină și un ceresc îndemn, prin Duhul Sfânt ca să se roage.
Ferice de oricine se poate călăuzi în toate zilele vieții sale
și în toate rugăciunile sale, numai după acest îndemn sfânt.
14 - Tot ce duce la pace, la iertare, la bună înțelegerea plină de armonie între toți oamenii, semenii și frații noștri, - ni se va da din cer.
Și tot ce are ca scop căutarea - dobândirea și păstrarea vieții veșnice pentru noi și pentru alții, ne va fi dat cu o cerească revărsare prin Duhul Sfânt, pentru că toate acestea sunt cuprinse în Numele Domnului Hristos.
15 - Pentru toate darurile Duhului Sfânt trebuie să ne rugăm totdeauna.
Toate acestea să le cerem, cu deplină încredere,
și în toate acestea să stăruim neîncetat.
- Fiindcă toate acestea sunt bine primite și bine plăcute înaintea lui Dumnezeu, în Numele lui Hristos...
16 - Dacă nu ne va osândi inima noastră mai înainte, în ceea ce voim să cerem, - atunci putem avea îndrăzneală (1 Ioan 3, 12).
Dacă nu ne va opri conștiința noastră curată, ci ne va încuviința, atunci putem alerga cu credință și putem cere cu stăruință până vom primi.
Fiindcă pentru astfel de cereri Domnul nostru Isus Hristos mijlocește totdeauna cu bucurie.
17 - A păzi cuvintele Domnului înseamnă a fi totdeauna cu toată mintea trează și cu tot cugetul atent, să nu spui ceva care nu ar fi din Cuvântul Lui,
și să nu înveți ceva care n-ar fi o poruncă a Lui.
Să nu calci tu, sau să nu calce altcineva din cele spuse de El.
18 - A păstori turma Domnului, nu înseamnă numai a hrăni ci înseamnă și a o feri de tot ce ar putea să o strice. De toți cei care ar putea să o dezbine și să o nimicească.
Paznicul este și străjer. Este și apărător. Este și părinte. Este și frate. Este și luptător înarmat.
Numai un astfel de suflet poate să păzească cu adevărat ceea ce trebuie păzit.
19 - Nu vom putea păzi niciodată nimic, dacă mai întâi nu vom avea o adevărată iubire și prețuire pentru ceea ce păzim.
- Dacă nu ne iubim cu adevărat patria noastră, nu-i vom putea păzi cum trebuie nici legile ei, nici hotarele ei, nici bunurile ei.
- Dacă nu iubim Biserica Domnului, nu-i vom putea păzi nici rânduielile, nici tainele, nici învățăturile ei.
- Dacă nu iubim pe frați, nu vom putea păzi nici unitatea lor, nici sfatul lor, nici sufletele lor.
Numai cine iubește poate păzi. Căci a fi un bun paznic adevărat, nu este un lucru ușor, ci unul foarte greu.
20 - Nimic pe lumea aceasta nu este atât de dulce pentru noi ca mângâierea cu care Duhul Sfânt alină ranele noastre.
Și îndulcește toate amărăciunile noastre.
Și șterge toate lacrimile noastre.
Pentru multe daruri trebuie să fim noi mulțumitori și recunoscători Sfântului Duh.
Dar pentru mângâierile Sale dulci, trebuie să-I mulțumim neîncetat.
Mulțumim neîncetat pentru mângâierile Tale Doamne Duhule Sfinte, Dulcele nostru Mângâietor.
Amin.