A crede în Isus Hristos
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Mântuitorul Hristos a venit în lumea aceasta din ceruri. Iar în lumea aceasta El a venit în trup omenesc.
A venit ca o Personalitate Istorică,
a lăsat aici fapte istorice,
şi dovezi istorice
toate mai puternice decât oricare altă personalitate istorică a omenirii, -
- atunci oare de ce nu este crezut?
2 - Şi dacă nimeni nu tăgăduieşte alte mari vieţi de care vorbeşte Istoria
şi dacă nimeni nu pune la îndoială adevărul şi dreptatea sau lumina lăsate de alte mari existenţe istorice,
- de ce totuşi se încearcă tăgăduirea tocmai a lui Isus Hristos, a Aceluia din care s-au inspirat toţi cei care au lăsat omenirii ceva într-adevăr folositor şi etern?
3 - Credinţa adevărată în Dumnezeu cuprinde chiar în sine însăşi puterea faptei, capacitatea înfăptuirii ei.
După cum şi Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu, cuprinde în El Însuşi puterea împlinirii Lui.
Numai dacă mintea la intrarea căreia bate Cuvântul Puterii Sfinte Îl crede.
Şi numai dacă inima în care vrea El să intre, Îl vrea.
4 - Nici una dintre lucrările pe care le-a făcut Hristos n-o va putea nimeni face fără o credinţă vie, mare, puternică şi statornică în El.
Nu vom putea iubi ca El, fiindcă iubirea e o mare minune.
Nici răbda ca El, pentru că răbdarea e o mare biruinţă.
Nici vorbi, pentru că şi Cuvântul este o mare putere.
Nici tăcea, cum a făcut El, fiindcă tăcerea este uneori şi mai mare ca vorbirea.
Nu vom putea vindeca nici un slăbănog.
Nu vom putea învia nici un mort.
Nu vom putea lumina pe nici un orb.
Nu vom putea face nici un bine nimănui, - fără o credinţă, atât de mare cât minunea pe care dorim s-o facem sau s-o primim.
şi în măsura în care credinţa noastră va căpăta o tot mai înaltă ascultare,
şi un tot mai curat preţ,
şi o tot mai mare putere, statornică,
iar roadele ei, se vor arăta tot mai vrednice de Hristos, - în măsura aceasta vom avea şi puterea şi minunile.
6 - La un pom bun, rodul vine fără nici un efort chinuitor. Tot aşa de frumos precum vine apa din adâncimi în izvorul puternic şi viu, care este curăţit de gunoaie şi nu-i împiedică nimic revărsarea.
Şi tot aşa cum trece lumina printr-o fereastră curată, când nimic nu-i împiedică nici strălucirea şi nici căldura soarelui care o străbate.
Şi tot aşa cum se face ziuă.
Tot aşa este şi cu un suflet bun.
7 - Cuvântul adevărat şi credinţa vie a lui Hristos a fost şi va fi totdeauna, la fel de puternice până în veci.
Numai realizarea lor în viaţa noastră, depinde de măsura în care noi luptăm să ajungem la starea în care şi Cuvântul şi Credinţa să se poată împlini prin noi.
Şi să se poată arăta la frumuseţea şi la mărimea vrednică de Hristos,
spre toţi cei ce ne privesc.
8 - Nu frumuseţea numai. Şi nu măiestria artei noastre numai, ci mai întâi căldura trăirii noastre, - aceasta va fi dovada că avem o adevărată credinţă în Isus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru.
După această măsură să ne socotim credinţa şi noi,
căci tot după aceasta ne-o socoteşte şi Dumnezeu
şi lumea.
9 - A cere ceva în numele cuiva din încredinţarea aceluia, este ca şi cum ar cere acest lucru, este cum el însuşi s-ar duce să ceară.
Iată ce înseamnă a cere ceva în Numele lui Hristos, de la Dumnezeu Tatăl.
Este ca şi cum ai pune cererea ta în gura lui Hristos, spre a ţi-o înfăţişa El Însuşi Tatălui Ceresc
este cum L-ai trimite pe Hristos Însuşi să meargă să mijlocească pentru ceea ce ceri tu lui Dumnezeu.
10 - Când cu un sfânt respect faţă de Dumnezeu tu te fereşti ca să nu-ţi întinezi niciodată nici măcar gândul tău cu vreo dorinţă necurată înaintea Lui, - atunci tot ce aduci spre Dumnezeu prin Isus, va fi primit.
Când din toată inima ta eşti încredinţat că ceea ce ceri tu nu este împotriva nici a literei, nici a Duhului Cuvintelor Sale,
- fii încrezător totdeauna că vei fi primit şi iubit înaintea Tronului Ceresc.
11 - Dar oare tu, ce ceri în Numele lui Isus, când stai în faţa lui Dumnezeu şi te rogi?
Ce ceri în mod obişnuit?
şi pentru ce te rogi?
Pot oare Buzele lui Isus să sprijinească cererile tale?
Pot oare Mâinile Lui să Se ridice spre mijlocire pentru ele?
Poate oare Sfinţenia Lui să Se unească şi Lumina Lui să Se împreune cu ele?
Dacă da, - atunci tu vei fi ascultat de Dumnezeu.
12 - Mai înainte de a te înfăţişa tu ca să-I ceri ceva lui Dumnezeu, în Numele Domnului Isus Hristos, - fii cu luare aminte asupra tuturor acestor lucruri. Poate oare Hristos să Se unească cu cererea ta?
Astfel să nu ai îndrăzneala să ceri în Numele Domnului Isus, nimic, nicicând şi nicăieri.
13 - Cine este cu adevărat plăcut lui Dumnezeu, acela nu se roagă niciodată pentru lucruri asupra cărora nu are mai dinainte deplină lumină şi un ceresc îndemn, prin Duhul Sfânt ca să se roage.
Ferice de oricine se poate călăuzi în toate zilele vieţii sale
şi în toate rugăciunile sale, numai după acest îndemn sfânt.
14 - Tot ce duce la pace, la iertare, la bună înţelegerea plină de armonie între toţi oamenii, semenii şi fraţii noştri, - ni se va da din cer.
Şi tot ce are ca scop căutarea - dobândirea şi păstrarea vieţii veşnice pentru noi şi pentru alţii, ne va fi dat cu o cerească revărsare prin Duhul Sfânt, pentru că toate acestea sunt cuprinse în Numele Domnului Hristos.
15 - Pentru toate darurile Duhului Sfânt trebuie să ne rugăm totdeauna.
Toate acestea să le cerem, cu deplină încredere,
şi în toate acestea să stăruim neîncetat.
- Fiindcă toate acestea sunt bine primite şi bine plăcute înaintea lui Dumnezeu, în Numele lui Hristos...
16 - Dacă nu ne va osândi inima noastră mai înainte, în ceea ce voim să cerem, - atunci putem avea îndrăzneală (1 Ioan 3, 12).
Dacă nu ne va opri conştiinţa noastră curată, ci ne va încuviinţa, atunci putem alerga cu credinţă şi putem cere cu stăruinţă până vom primi.
Fiindcă pentru astfel de cereri Domnul nostru Isus Hristos mijloceşte totdeauna cu bucurie.
17 - A păzi cuvintele Domnului înseamnă a fi totdeauna cu toată mintea trează şi cu tot cugetul atent, să nu spui ceva care nu ar fi din Cuvântul Lui,
şi să nu înveţi ceva care n-ar fi o poruncă a Lui.
Să nu calci tu, sau să nu calce altcineva din cele spuse de El.
18 - A păstori turma Domnului, nu înseamnă numai a hrăni ci înseamnă şi a o feri de tot ce ar putea să o strice. De toţi cei care ar putea să o dezbine şi să o nimicească.
Paznicul este şi străjer. Este şi apărător. Este şi părinte. Este şi frate. Este şi luptător înarmat.
Numai un astfel de suflet poate să păzească cu adevărat ceea ce trebuie păzit.
19 - Nu vom putea păzi niciodată nimic, dacă mai întâi nu vom avea o adevărată iubire şi preţuire pentru ceea ce păzim.
- Dacă nu ne iubim cu adevărat patria noastră, nu-i vom putea păzi cum trebuie nici legile ei, nici hotarele ei, nici bunurile ei.
- Dacă nu iubim Biserica Domnului, nu-i vom putea păzi nici rânduielile, nici tainele, nici învăţăturile ei.
- Dacă nu iubim pe fraţi, nu vom putea păzi nici unitatea lor, nici sfatul lor, nici sufletele lor.
Numai cine iubeşte poate păzi. Căci a fi un bun paznic adevărat, nu este un lucru uşor, ci unul foarte greu.
20 - Nimic pe lumea aceasta nu este atât de dulce pentru noi ca mângâierea cu care Duhul Sfânt alină ranele noastre.
Şi îndulceşte toate amărăciunile noastre.
Şi şterge toate lacrimile noastre.
Pentru multe daruri trebuie să fim noi mulţumitori şi recunoscători Sfântului Duh.
Dar pentru mângâierile Sale dulci, trebuie să-I mulţumim neîncetat.
Mulţumim neîncetat pentru mângâierile Tale Doamne Duhule Sfinte, Dulcele nostru Mângâietor.
Amin.