Ce este Adevărul?
Traian Dorz - Eterna Iubire
1 - Adevărul este realitatea, ceea ce se vede, se simte și se pipăie...
Adevărul este ceea ce este.
Pentru că El este și veșnic, și este și viu și este și real.
El este realitatea însăși deplină și neschimbată.
2 - Toate celelalte sunt păreri: Azi au o înfățișare, mâine alta. De aproape par într-un fel, de departe în altul.
Dintr-o parte au un chip, dintr-altă parte au un altul.
Numai Adevărul există pretutindeni, ca și Dumnezeu.
3 - În unele lucrări ni se arată lumina Adevărului, iar în altele umbra sa.
În unele părți, El este luminos, în altele umbrit.
În unele este sănătate în altele moarte.
După cum soarele, - pentru ceea ce este sănătos e viață și rod.
Iar pentru ceea ce este bolnav, este uscăciune și moarte.
4 - Când Cuvântul Adevărului este primit într-o inimă smerită și curată, Duhul Adevărului o încredințează pe inima aceasta că și vestitorul care îl aduce, sunt vrednici de primit și de urmat.
Fiindcă Duhul lucrează împreună cu Cuvântul.
5 - Când Cuvântul este adevărat, iar vestitorul este mincinos, Duhul dă dreptate Cuvântului. Dar osândește pe cuvântător.
Iar cei cu inimile curate, vor desluși bine glasul Duhului și-L vor înțelege,
despărțind Cuvântul de cuvântător.
6 - Când nici Cuvântul și nici cuvântătorul nu sunt din Adevăr
- atunci Duhul Adevărului va grăi celor ce-l deosebesc că El, Adevărul, nu este nici în Cuvântul și nici în cuvântătorul acesta.
Iar inimile curate și smerite se vor depărta de amândoi.
7 - Duhul Adevărului este Inteligența lui Dumnezeu,
este Înțelepciunea cea mai înaltă
și Lumina cea mai curată
și ordinea cea mai desăvârșită.
Această Înțelepciune pătrunzătoare este cea prin care toate realitățile ne devin străvezii și ne sunt desăvârșit înțelese,
prin care orice întuneric devine luminos
și orice viitor pătruns
și orice problemă limpezită
și orice adâncime depășită
și orice înălțime ușoară.
Acesta este Duhul Adevărului care ne deschide orice carte. Pentru că El Însuși este Cartea,
ne limpezește orice taină, pentru că El Însuși este Miezul tuturor tainelor.
Aceasta este Lumina lui Dumnezeu pentru ochii cei curați.
Și este Întunericul lui Dumnezeu de prea multa Lumină, - pentru ochii cei întinați.
8 - De ce oare lumea nu poate primi Adevărul?
Pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște în lucrări.
Nu-L vede în cuvinte și nu-L cunoaște în fapte.
Dar voi - a spus Domnul Isus - Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi.
Da, numai aceștia Îl cunosc!
9 - Dar ca să putem cunoaște Adevărul, adică realitatea, pe toate dimensiunile Timpului și întâmplărilor, despre orice lucru, despre orice idee și despre orice om, - trebuie neapărat să avem Duhul Adevărului,
adică Lumina Inteligenței Dumnezeiești!
10 - Lumina Inteligenței Dumnezeiești lucrează prin Cuvântul lui Dumnezeu în mintea noastră.
Aceste două minuni lucrează în toți acei care au devenit ai lui Dumnezeu.
Și ele lucrează în ei în măsura în care cunosc tot mai adânc taina acestei stări, printr-o tot mai curată și strălucită întrepătrundere cu Hristos.
Din starea aceasta nu mai este nici un hotar între Materie și Spirit.
Nici între om și înger.
Prezența lui Dumnezeu luminează totul fericit și clar.
11 - Deși este adevărat că Domnul Isus nu i-a părăsit pe ai Săi niciodată, ci a fost credincios totdeauna făgăduinței lăsate față de ei când a zis:
„Iată Eu cu voi Sunt în toate zilele până la sfârșitul veacurilor”, - totuși este tot așa de adevărat că El S-a suit la Cer, și șade de-a Dreapta Tatălui.
Dar iarăși va veni, cu mărire ca să judece viii și morții.
Și apoi Împărăția Lui nu va mai avea sfârșit.
Aceste trei adevăruri, una sunt. Și unde sunt.
12 - Când va fi intrat numărul deplin al tuturor celor aleși, Domnul Isus va veni pentru toți deodată,
precum venise și pentru fiecare pe rând...
va veni să învie și trupurile lor în forma slăvită în care Și-a Înviat Trupul Său.
Și să facă dreptate, așezând din nou toate lucrurile în lumină și în curăție,
13 - Chiar Domnul Isus Însuși, va veni! Se va întoarce la noi, iarăși, ca să ne ia și pe noi la Sine, - după cum ne-a promis.
Și vom vedea pe totdeauna Fața Lui.
Iar Numele Lui va străluci pe frunțile noastre în locul numelui de ocară pe care îl purtasem atât de mult, din partea lumii și prin ea, -
- din pricina Lui.
14 - Cine oare își va mai aduce aminte, în acea fericită și dulce stare veșnică, de clipa suferită pe pământ, - în altfel decât cu o mângâietoare mulțumire?
Decât cu o fericită bucurie?
Decât cu un simțământ de sfântă laudă că în Vremea Suferinței Lui, I-am purtat și noi cu vrednicie ocara Sa.
Și cu răbdare Crucea Sa.
Și cu dreptate ranele Sale.
Și cu nădejde așteptarea Lui
și cu cinste Numele Său!
15 - Tot ceea ce trece, este scurt, - fiindcă trece.
Tot ceea ce este lung, numai pare că este lung, dar nu-i. Fiindcă și acesta, oricât de lung pare, tot trece și el.
Scurtă este și întristarea, ca și bucuria, pe acest pământ.
Numai celui care suferă silit, aceluia i se pare că este lungă.
Scurtă este și vremea suferinței, ca și vremea fericirii în această lume.
Numai celui care își îndură suferința fără de nădejde, - aceluia i se pare că e lungă.
Scurtă este și viața tuturora, ca și timpul fiecăruia, acum - și aici!
Numai acelor cărora le merge greu în lumea asta, li se pare că viața lor nu mai trece. Că vremea lor nu se mai sfârșește odată.
16 - Când îți este vremea înainte, ți se pare totdeauna că nu mai trece niciodată, că parcă în veci va ținea.
Când o ai în urmă însă, abia atunci vezi cât de repede a trecut.
Iată, oamenii vorbesc de miile de ani. Ba chiar de milioane de ani, ca despre o secundă care a trecut.
Căci după ce au trecut ce valoare mai au?
Și totuși nu este chiar așa!
17 - Unitatea de măsură pentru Timp este Secunda. Spui Timp, - spui Secundă! Adică o clipă.
Clipa! - Iată Timpul!...
Clipă este lucrarea noastră din lume,
clipă este suferința de aici,
clipă este așteptarea de acum,
clipă este întreaga viață pământească
și clipă este toată slava lumii acesteia... Și trecerea noastră prin ea.
- Atunci cât de nebun trebuie să fie acela care își dă veșnicia lui, pentru clipa asta!
18 - Și cât de înțelept este acela care poate să nu uite niciodată acest lucru. În nici una din stările acestea prin care trecem grăbiți, peste fața acestui scurt, amăgitor și îngust pământ - pe care lăsăm numai pe o clipă urma unei umbre...
- și în această scurtă și amăgitoare clipă pe care o numim viață.
Căci numai acela va ști să le folosească bine.
19 - Când privești de jos în sus, toate nimicurile lumii ți se par nespus de mari.
Doar când le privești de sus în jos, abia atunci le vezi cât de mici sunt.
20 - Când privești de la început spre sfârșit, totul ți se pare nespus de lung.
Când însă privești de la sfârșit spre început, abia atunci vezi ce scurt a fost.
O Doamne Dumnezeule al Înțelepciunii, învață-ne cum să privim înțelept la toate.
Amin.