A fi închinător adevărat
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Dacă vrei să fii un închinător adevărat al lui Dumnezeu, învață-te să fii mulțumit cu ceea ce ai.
Ferește-te de lăcomia de bani
și de umblarea după câștig necinstit și necurat.
Învață-te să renunți și să te lipsești de orice câștig cât de mic care ți-ar fi nemeritat.
Căci pe nesimțite poți fi robit
și apoi orbit de lăcomie.
2 - Dacă umbli cinstit și muncești conștiincios, munca ta îți va aduce atâta cât ai nevoie să te hrănești și să te îmbraci cuviincios, tu și ai tăi. Și chiar să și poți face puțin bine și altora.
Ce întrece mai mult, poate să-ți fie astăzi, sau să-ți devină mâine, un rău,
dar ceea ce strângi cerând cinci prețuri și înșelând cât mai mult de oriunde poți, îți devine sigur un blestem și o osândă veșnică
și pe pământ și sub el.
3 - Pentru a te închina lui Dumnezeu, este totdeauna nevoie să te sui, să te înalți, să te înnobilezi,
adică să te ridici spre o stare cât mai înaltă și mai evlavioasă, spre înălțimile duhovnicești, curate și sfinte...
numai așa poți să-I aduci o închinare vrednică de El.
4 - Toate poruncile Domnului ne îndeamnă să ținem seama de anumite condiții, care ni se cer pentru ca închinarea noastră să fie primită.
Și bine plăcută înaintea lui Dumnezeu.
Printre acestea cea dintâi este un cuget curat și o inimă smerită.
5 - Cine nu se va îngriji mai înainte de înfățișarea cu care se prezintă trupește sau sufletește înaintea lui Dumnezeu,
acela nu se va îngriji nici dacă ceea ce vrea să-I ceară
sau ceea ce vrea să-I dea lui Dumnezeu,
- este cuviincios sau nu este.
6 - Să nu judecăm pripiți pe nimeni care vine să asculte Evanghelia Domnului,
pe nimeni care își arată în vreun fel dorința și respectul pentru Hristos.
Căci niciodată nu știm ce plan are Dumnezeu cu sufletul acesta și nici ce se petrece în inima aceluia care se închină.
7 - Dragă suflete, oricât ai fi de străin de Ierusalim,
adică de problemele religioase și de căile lui Hristos,
- totuși nu uita, că ai și tu un răspuns de dat lui Dumnezeu, odată și odată, pentru cauza Evangheliei Sale pe pământ.
Dacă nu în ceea ce-i privește pe alții, - cel puțin în ceea ce te privește pe tine.
8 - Nu uita că ai și tu pe conștiința ta multe păcate.
Și că odată va trebui să mergi cu toate acestea la Judecata lui Dumnezeu.
Singura salvare este să te sui și tu înspre Ierusalim,
adică să începi a te interesa de problema mântuirii tale,
chiar de acum.
9 - În fața Judecății lui Dumnezeu, singura ta salvare este, ca neapărat astăzi să vii să-L cauți pe Hristos.
Să dorești să-L afli neîntârziat pe El,
să-L cunoști și să-I asculți Cuvântul Său, predându-te Lui, și începând o viață nouă cu El.
Așa îți vei afla iertarea păcatelor tale.
10 - Hristos Isus, Domnul nostru - este Singurul care ne poate da iertarea tuturor păcatelor noastre. Și numai așa se află despovărarea conștiinței și pacea inimii
și în final mântuirea sufletului nostru.
Altfel nu.
11 - De nimic n-are atât de multă nevoie orice suflet omenesc, ca de Hristos,
după nimic nu strigă sufletul fiecărui om cu o sete mai arzătoare, ca după Isus.
Nu există o sete mai mare decât setea de El.
Nici o fericire nu-i mai mare ca Prezența lui Hristos între noi.
Și nici o nefericire nu-i mai mare ca lipsa Lui.
12 - Numai puțin dacă avem deschiși ochii unei minți sănătoase, putem citi pe fața chinuită a întregii omeniri
și a fiecărui om în parte
dureroasa lipsă după Hristos.
Nu după pâine, nu după fericire, - după Hristos. Singur în El este totul.
13 - Toate lipsurile tuturor oamenilor sunt numai din cauza lipsei lui Hristos din ei și dintre ei.
În ochii sufletești ai tuturor nu se poate citi nimic mai puternic decât adânca trebuință a celor care cândva veniseră din inima civilizației și culturii, căutând ceea ce nu le putea da nici cultura și nici civilizația lumii, strigând:
- am vrea să vedem pe Isus!
14 - Setea cu care bieții oameni urmăresc evenimentele,
setea cu care cercetează bisericile
setea cu care citesc cărțile, ziarele, romanele,
setea cu care caută auzirea Cuvântului
setea cu care așteaptă și doresc pe vestitorii Domnului
setea aceasta sub toate formele ei, nu este altceva decât marea trebuință a sufletului omenesc de a-L vedea pe Isus
de a-L afla și a-L vedea pe Dumnezeu.
15 - Omenirea a avut mulți binefăcători în toate timpurile, care i-au căutat fericirea, prin tot ce au crezut ei că-i pot ajuta și ușura viața omenirii și semenilor lor pe pământ.
Dar cei mai mari binefăcători ai omenirii au fost în toate timpurile și în toate locurile, acei care le-au arătat oamenilor pe Hristos.
16 - Acei care nu numai cu cuvântul lor puternic, luminos și fierbinte, dar mai ales, cu viața lor curată, binefăcătoare și smerită,
au arătat strălucit și vrednic pe Hristos Viu și Adevărat, în fața semenilor lor, în așa fel ca și aceștia să-L iubească și dorească pe Hristos.
17 - Am vrea să-L vedem pe Isus, am vrea să-L auzim pe Hristos...
Ascultă această strigare dureroasă și adâncă a tuturor celor ce-i întâlnești.
Poartă-te în așa fel cu toți
vorbește în așa fel cu fiecare
ai grijă să umbli totdeauna în așa fel
încât ascultătorii tăi să spună în urma ta, nu ce frumos ai vorbit tu
ci ce minunat este Isus!
18 - O, să dea Bunul Dumnezeu ca toți cei care vorbesc în Numele lui Isus
și toți cei care stau în slujba Evangheliei Lui
și toți cei care se ridică să îndrume sufletele spre viață
- să-L mărturisească pe Isus cu o asemenea putere și roadă încât toți oamenii să-L vadă pe El în ei.
Facă Domnul ca toți cei care se vor întoarce de la auzirea cuvintelor noastre, să poată spune cu bucurie: am văzut pe Isus!
19 - Fericiți vor fi în vecii vecilor, toți vestitorii Domnului, care au făcut mărturisirea Evangheliei, cu multă smerenie, dragoste și sinceritate.
Cu smerenie, pentru că ei au întrebat mereu pe alții socotindu-i mai mari ca ei.
Cu dragoste, pentru că ei n-au făcut niciodată singuri fără frați!
Cu sinceritate, pentru că atât ce au făcut era din toată inima.
20 - Întâietatea celor credincioși nu se impune prin porunci și prin laude personale ci se recunoaște prin merite și smerenie, prin dragostea și prețuirea ostenelilor sfinte, depuse pentru Domnul, fără nici o pretenție la vreo răsplată.
Așa și-au câștigat întâietatea înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, sfinții noștri înaintași.
Aceștia sunt închinătorii adevărați.
O Doamne Duhule Sfinte, ridică mereu în slujba Ta, astfel de slujitori.
Amin.