Lucrătorii lui Hristos
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Valorile lui Hristos nu se recunosc după etichete dinafară - ci după aurul dinăuntrul lor.
Vasele lui Hristos nu se recunosc prin înfățișarea și îmbrăcămintea exterioară mai întâi - ci prin conținutul, prin rezonanța, prin strălucirea lor lăuntrică.
Înfățișarea dinafară vine după aceea.
2 - Numai cei goi pe dinăuntrul lor, umblă să-și înfățișeze împodobită partea lor dinafară,
crezând că aceasta poate înlocui ceea ce ei nu au înăuntrul vieții și în bogăția inimii lor.
Numai acei care nu intră în Lucrarea lui Dumnezeu pe Ușa cea Sfântă a nașterii din nou cu o înnoire sfântă și spre o viață sfântă
numai aceia pot umbla și pot face de capul lor, - fără să asculte de ceilalți frați,
fără să întrebe pe nici unii
și fără să le pese de nimeni
așa cum a făcut Iuda, vânzătorul Domnului.
3 - Când suflete venite de departe să-L caute pe Domnul, cer ucenicilor să-L arate pe Hristos, - atunci aceștia sunt foarte datori să-L arate.
Când suflete care altădată nici nu știau nimic despre Isus vin să audă Cuvântul Lui,
- atunci ucenicilor Domnului li se cere în chipul cel mai înalt și mai frumos să-L proslăvească pe Mântuitorul și Dumnezeul nostru Isus Hristos în fața acelora.
4 - Trebuie să ne rugăm neîncetat pentru lucrătorii Domnului care au acum sarcina să-L mărturisească pe Hristos astăzi lumii.
Dar trebuie să ne rugăm și mai mult și mai puternic și mai fierbinte pentru cei de mâine. Fiindcă dacă astăzi este atât de greu să mărturisești pe Hristos, - cât de greu va fi mâine, când necredința va fi nespus mai mare, păcatul nespus mai greu și oamenii nespus mai răi!
5 - Nu poți face un bine altuia, până nu-ți faci mai întâi un rău ție însuți.
Nu poți ușura pe altul până nu te împovărezi pe tine mai întâi și mai greu.
Și nu poți aduce mântuirea nimănui, până când nu plătești aceasta mai întâi tu însuți cu o jertfă pe mărimea mântuirii pe care vrei să o aduci pentru cei pe care vrei să-i mântuiești.
6 - Pe Hristos, Dulcele nostru Mântuitor, care Se supusese desăvârșit Voii Tatălui, nimeni și nimic nu-L poate înlătura de la drumul suferinței și Crucii, - pentru că nu se putea face altfel, mântuirea lumii.
Nimeni nu-L putea nici înlocui nici scăpa de Jertfa Dragostei Sale, pentru omenirea pe care venise s-o mântuiască.
7 - Dar El a fost rânduit să moară o singură dată spre a ispăși păcatul tuturor oamenilor.
Și apoi să învieze spre a deschide pe totdeauna și pentru toți, cerul Împărăției lui Dumnezeu.
8 - Când un păcat a fost săvârșit, el cere totdeauna o jertfă.
Când se cere o jertfă, ea trebuie totdeauna să fie dată de cel mai bun.
Iar când o dă cel mai bun, în Jertfa Lui este totdeauna o ispășire deplină.
9 - Dacă Domnul Isus nu ar fi primit să moară pentru mântuirea noastră,
ar fi rămas pentru totdeauna în Slavă, dar pe totdeauna El ar fi fără noi Acolo.
Ar fi rămas fără Cruce, dar și fără Biserică.
Ar fi rămas fără pătimire, dar și fără urmași.
Slavă veșnică Lui, pentru că a primit Jertfa, prin care ne-a primit și pe noi.
10 - Numai dacă Scumpul nostru Mântuitor a plătit prețul eliberării noastre, ne-a câștigat ai Lui pentru totdeauna, ajungând astfel Căpetenia și Desăvârșirea noastră (Evrei 12, 2).
Altfel noi am fi rămas pe veci ai vrăjmașului și ai noștri.
O, cât de mult datorăm noi marii Lui iubiri care a dat pentru noi și în locul nostru Prețul acelei eliberări Salvatoare!
11 - Prin Jertfa Sa cea nespus de mare și scumpă Domnul Isus a devenit Împăratul Slăvit, al unui norod fără număr și fără de moarte, răscumpărat pentru totdeauna ca să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune (Tit 2, 14).
Și numai plinătatea râvnei pentru faptele bune este dovada adevărată că suntem popor al Lui, Oaste a Lui, fii ai Lui.
12 - Hristos este acum Mirele Iubit al unei Fecioare Veșnice, care a fost curățită, sfințită și făcută neprihănită, tocmai prin Prețul Sângelui Său, vărsat pentru Ea
și numai în măsura în care această Fecioară, Mireasa Lui, se păstrează curată, sfântă, fără pată și fără zbârcituri, Ea este în adevăr a Lui.
Oricine nu are o grijă și o teamă sfântă pentru a se păstra așa, nu este un adevărat mădular al Bisericii, Mireasa lui Hristos.
13 - O, dacă Hristos Domnul nostru nu Și-ar fi dat Viața pentru noi, mântuirea noastră ar fi fost pe totdeauna cu neputință
pentru că prețul acestei mântuiri era atât de scump încât nimeni altcineva decât El nu l-a putut da.
Pentru că sângele nici unei alte ființe din cer sau de pe pământ n-ar fi putut avea un atât de mare preț.
14 - Dacă Domnul nostru Isus n-ar fi murit, El nici n-ar fi Înviat
iar dacă Hristos n-ar fi Înviat, n-ar fi mai fost niciodată nici o înviere a noastră din morți și din păcatele unde eram.
Și n-ar mai fi fost niciodată nici vreo răsplată în ceruri, pentru nimeni dintre oameni, căci n-ar fi fost Jertfa Lui prin care am primit-o.
Și n-ar mai fi fost niciodată și nici o nădejde pentru nimeni.
Iată ce nemărginit de mare și de scump este Prețul Sângelui Său.
15 - O, ce prăbușire într-un întuneric fără nici o speranță pe veci, fără nici o lumină și fără nici o izbăvire, ar fi fost iadul și moartea pentru noi toți, dacă Hristos, Scumpa noastră Răscumpărare n-ar fi murit pentru noi și în locul nostru!
Și dacă Hristos, Strălucita noastră Înviere, n-ar fi Înviat pentru fericirea noastră!
16 - Prin Înălțarea Lui la Tatăl, Domnul și Mântuitorul nostru a deschis Cerurile, pentru ca în urma Lui să putem intra și noi toți cei care Îl ascultăm, în oricât de mare număr ne-a chemat Domnul Dumnezeul nostru (Ioan 10, 16; Fap. Ap. 2, 39).
Iar acum Hristos șade la Dreapta Măririi, în Locurile Preaînalte, ca să mijlocească pururea pentru noi toți (Evrei 9, 5-9).
Și pentru oricâți mai aleargă astăzi la mijlocirea Lui.
17 - Dacă și noi n-am mai muri firește în această lume, am rămâne pe veci tot mai singuri, mai uscați și mai fără roadă. N-am mai avea pe nimeni.
Ce îngrozitor de nefericit este acela care rămâne trupește singur pe lume, care nu mai are pe nimeni!
Dar ce nenorocit trebuie să fie de o mie de ori mai mult acela care sufletește rămâne singur! Care nu aduce niciodată nici un rod pentru Dumnezeu!
18 - Ferice este acela care printr-o totală predare în slujba Domnului și printr-o naștere duhovnicească asemănătoare cu a lui Hristos, se unește cu El. Și printr-o lepădare de sine se jertfește cu dragoste ca și Domnul său pentru Evanghelia Sa. Acela nu va rămâne singur niciodată.
Acela va odrăsli și va rodi mereu pentru o viață și o răsplată veșnică.
19 - Fericit este acela care nu-și caută niciodată folosul său trupesc și care nu se ferește de patimile și suferințele sale, ci caută mai presus de toate folosul lui Hristos, apoi al celor mulți ca să fie mântuiți (Filip. 2, 21; 1 Cor. 10, 24-33).
Acest grăunte sfânt nu va rămânea singur niciodată, nici în viața aceasta și nici în cea veșnică. Ci va vedea mereu în urma lui crescând un neam sfânt de urmași vrednici, care îl vor binecuvânta.
20 - Lucrarea Domnului, Biserica Lui, Oastea Sa, - acestea sunt pe pământ sămânța Jertfei Sale și rodul Sângelui Său.
Să ne rugăm mereu și să luptăm mereu ca să nu le umple pe acestea spinii păcatelor, neghina rătăcirilor, pălămida dezbinărilor. Căci oricui va avea grijă de rodul frumos al viei Domnului și al ogorului Său, pe acela îl va binecuvânta Dumnezeu, dar pe oricine va unelti sau va lenevi, înlesnind răul, pe acela îl va osândi Dumnezeu.
Amin.