Lucrătorii lui Hristos
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Valorile lui Hristos nu se recunosc după etichete dinafară - ci după aurul dinăuntrul lor.
Vasele lui Hristos nu se recunosc prin înfăţişarea şi îmbrăcămintea exterioară mai întâi - ci prin conţinutul, prin rezonanţa, prin strălucirea lor lăuntrică.
Înfăţişarea dinafară vine după aceea.
2 - Numai cei goi pe dinăuntrul lor, umblă să-şi înfăţişeze împodobită partea lor dinafară,
crezând că aceasta poate înlocui ceea ce ei nu au înăuntrul vieţii şi în bogăţia inimii lor.
Numai acei care nu intră în Lucrarea lui Dumnezeu pe Uşa cea Sfântă a naşterii din nou cu o înnoire sfântă şi spre o viaţă sfântă
numai aceia pot umbla şi pot face de capul lor, - fără să asculte de ceilalţi fraţi,
fără să întrebe pe nici unii
şi fără să le pese de nimeni
aşa cum a făcut Iuda, vânzătorul Domnului.
3 - Când suflete venite de departe să-L caute pe Domnul, cer ucenicilor să-L arate pe Hristos, - atunci aceştia sunt foarte datori să-L arate.
Când suflete care altădată nici nu ştiau nimic despre Isus vin să audă Cuvântul Lui,
- atunci ucenicilor Domnului li se cere în chipul cel mai înalt şi mai frumos să-L proslăvească pe Mântuitorul şi Dumnezeul nostru Isus Hristos în faţa acelora.
4 - Trebuie să ne rugăm neîncetat pentru lucrătorii Domnului care au acum sarcina să-L mărturisească pe Hristos astăzi lumii.
Dar trebuie să ne rugăm şi mai mult şi mai puternic şi mai fierbinte pentru cei de mâine. Fiindcă dacă astăzi este atât de greu să mărturiseşti pe Hristos, - cât de greu va fi mâine, când necredinţa va fi nespus mai mare, păcatul nespus mai greu şi oamenii nespus mai răi!
5 - Nu poţi face un bine altuia, până nu-ţi faci mai întâi un rău ţie însuţi.
Nu poţi uşura pe altul până nu te împovărezi pe tine mai întâi şi mai greu.
Şi nu poţi aduce mântuirea nimănui, până când nu plăteşti aceasta mai întâi tu însuţi cu o jertfă pe mărimea mântuirii pe care vrei să o aduci pentru cei pe care vrei să-i mântuieşti.
6 - Pe Hristos, Dulcele nostru Mântuitor, care Se supusese desăvârşit Voii Tatălui, nimeni şi nimic nu-L poate înlătura de la drumul suferinţei şi Crucii, - pentru că nu se putea face altfel, mântuirea lumii.
Nimeni nu-L putea nici înlocui nici scăpa de Jertfa Dragostei Sale, pentru omenirea pe care venise s-o mântuiască.
7 - Dar El a fost rânduit să moară o singură dată spre a ispăşi păcatul tuturor oamenilor.
Şi apoi să învieze spre a deschide pe totdeauna şi pentru toţi, cerul Împărăţiei lui Dumnezeu.
8 - Când un păcat a fost săvârşit, el cere totdeauna o jertfă.
Când se cere o jertfă, ea trebuie totdeauna să fie dată de cel mai bun.
Iar când o dă cel mai bun, în Jertfa Lui este totdeauna o ispăşire deplină.
9 - Dacă Domnul Isus nu ar fi primit să moară pentru mântuirea noastră,
ar fi rămas pentru totdeauna în Slavă, dar pe totdeauna El ar fi fără noi Acolo.
Ar fi rămas fără Cruce, dar şi fără Biserică.
Ar fi rămas fără pătimire, dar şi fără urmaşi.
Slavă veşnică Lui, pentru că a primit Jertfa, prin care ne-a primit şi pe noi.
10 - Numai dacă Scumpul nostru Mântuitor a plătit preţul eliberării noastre, ne-a câştigat ai Lui pentru totdeauna, ajungând astfel Căpetenia şi Desăvârşirea noastră (Evrei 12, 2).
Altfel noi am fi rămas pe veci ai vrăjmaşului şi ai noştri.
O, cât de mult datorăm noi marii Lui iubiri care a dat pentru noi şi în locul nostru Preţul acelei eliberări Salvatoare!
11 - Prin Jertfa Sa cea nespus de mare şi scumpă Domnul Isus a devenit Împăratul Slăvit, al unui norod fără număr şi fără de moarte, răscumpărat pentru totdeauna ca să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune (Tit 2, 14).
Şi numai plinătatea râvnei pentru faptele bune este dovada adevărată că suntem popor al Lui, Oaste a Lui, fii ai Lui.
12 - Hristos este acum Mirele Iubit al unei Fecioare Veşnice, care a fost curăţită, sfinţită şi făcută neprihănită, tocmai prin Preţul Sângelui Său, vărsat pentru Ea
şi numai în măsura în care această Fecioară, Mireasa Lui, se păstrează curată, sfântă, fără pată şi fără zbârcituri, Ea este în adevăr a Lui.
Oricine nu are o grijă şi o teamă sfântă pentru a se păstra aşa, nu este un adevărat mădular al Bisericii, Mireasa lui Hristos.
13 - O, dacă Hristos Domnul nostru nu Şi-ar fi dat Viaţa pentru noi, mântuirea noastră ar fi fost pe totdeauna cu neputinţă
pentru că preţul acestei mântuiri era atât de scump încât nimeni altcineva decât El nu l-a putut da.
Pentru că sângele nici unei alte fiinţe din cer sau de pe pământ n-ar fi putut avea un atât de mare preţ.
14 - Dacă Domnul nostru Isus n-ar fi murit, El nici n-ar fi Înviat
iar dacă Hristos n-ar fi Înviat, n-ar fi mai fost niciodată nici o înviere a noastră din morţi şi din păcatele unde eram.
Şi n-ar mai fi fost niciodată nici vreo răsplată în ceruri, pentru nimeni dintre oameni, căci n-ar fi fost Jertfa Lui prin care am primit-o.
Şi n-ar mai fi fost niciodată şi nici o nădejde pentru nimeni.
Iată ce nemărginit de mare şi de scump este Preţul Sângelui Său.
15 - O, ce prăbuşire într-un întuneric fără nici o speranţă pe veci, fără nici o lumină şi fără nici o izbăvire, ar fi fost iadul şi moartea pentru noi toţi, dacă Hristos, Scumpa noastră Răscumpărare n-ar fi murit pentru noi şi în locul nostru!
Şi dacă Hristos, Strălucita noastră Înviere, n-ar fi Înviat pentru fericirea noastră!
16 - Prin Înălţarea Lui la Tatăl, Domnul şi Mântuitorul nostru a deschis Cerurile, pentru ca în urma Lui să putem intra şi noi toţi cei care Îl ascultăm, în oricât de mare număr ne-a chemat Domnul Dumnezeul nostru (Ioan 10, 16; Fap. Ap. 2, 39).
Iar acum Hristos şade la Dreapta Măririi, în Locurile Preaînalte, ca să mijlocească pururea pentru noi toţi (Evrei 9, 5-9).
Şi pentru oricâţi mai aleargă astăzi la mijlocirea Lui.
17 - Dacă şi noi n-am mai muri fireşte în această lume, am rămâne pe veci tot mai singuri, mai uscaţi şi mai fără roadă. N-am mai avea pe nimeni.
Ce îngrozitor de nefericit este acela care rămâne trupeşte singur pe lume, care nu mai are pe nimeni!
Dar ce nenorocit trebuie să fie de o mie de ori mai mult acela care sufleteşte rămâne singur! Care nu aduce niciodată nici un rod pentru Dumnezeu!
18 - Ferice este acela care printr-o totală predare în slujba Domnului şi printr-o naştere duhovnicească asemănătoare cu a lui Hristos, se uneşte cu El. Şi printr-o lepădare de sine se jertfeşte cu dragoste ca şi Domnul său pentru Evanghelia Sa. Acela nu va rămâne singur niciodată.
Acela va odrăsli şi va rodi mereu pentru o viaţă şi o răsplată veşnică.
19 - Fericit este acela care nu-şi caută niciodată folosul său trupesc şi care nu se fereşte de patimile şi suferinţele sale, ci caută mai presus de toate folosul lui Hristos, apoi al celor mulţi ca să fie mântuiţi (Filip. 2, 21; 1 Cor. 10, 24-33).
Acest grăunte sfânt nu va rămânea singur niciodată, nici în viaţa aceasta şi nici în cea veşnică. Ci va vedea mereu în urma lui crescând un neam sfânt de urmaşi vrednici, care îl vor binecuvânta.
20 - Lucrarea Domnului, Biserica Lui, Oastea Sa, - acestea sunt pe pământ sămânţa Jertfei Sale şi rodul Sângelui Său.
Să ne rugăm mereu şi să luptăm mereu ca să nu le umple pe acestea spinii păcatelor, neghina rătăcirilor, pălămida dezbinărilor. Căci oricui va avea grijă de rodul frumos al viei Domnului şi al ogorului Său, pe acela îl va binecuvânta Dumnezeu, dar pe oricine va unelti sau va lenevi, înlesnind răul, pe acela îl va osândi Dumnezeu.
Amin.