A treia zi, Iisus învie din morți...

Sâmbătă seara, a doua zi după răstignire, mormântul Mântuitorului era sigilat cu pecetea romană și străjeri romani patrulau în jurul lui. Caiafa și ceilalți farisei dăduseră străjerilor porunci aspre de veghere.

O, voi, fără de minte iudeilor! Cu o piatră mare, cu o pecete de ceară și cu o ceată de străjeri credeați că veți putea să țineți închis în mormânt pe Domnul, Viața și Adevărul? Măcar de ați grămădi pe ușa mormântului toate pietrele din lume și toate armatele de le-ați strânge aici, Domnul tot va învia a treia zi, precum mai înainte a spus.

Sâmbătă noaptea, de către ziuă, adică în revărsatul zorilor de Duminică, deodată cerul deasupra mormântului se lumină cu o lumină mare. „Și iată, cutremur mare s-a făcut, că îngerul Domnului, pogorându-se din cer și venind, a prăvălit piatra de pe ușă și ședea deasupra ei. Și era vederea lui ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Și de frica lui s-au cutremurat cei care păzeau și s-au făcut ca niște morți” (Mt 28, 2-4). Îngerul se apropie de piatra pusă peste ușa mormântului, o rostogoli în lături ca și când ar fi fost o pietricică și strigă cu glas înalt: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, vino afară! Tatăl Tău Te cheamă!”.

Atunci Domnul ieși din mormânt. În mâna Sa purta acum steag de biruință asupra morții și asupra diavolului. El stătu deasupra mormântului biruit, rostind cuvintele: „Eu sunt Învierea și Viața” (In 11, 25). Cete de îngeri se închinară acum în fața Lui. Cerul și pământul se umplură de bucuria biruinței și a Învierii.

Străjerii rămaseră privind buimăciți la toate cele ce se petreceau. Pe Cel care Îl batjocoriseră Îl vedeau acum strălucind în lumină cerească. Când Domnul Se făcu nevăzut și lumina dispăru, ostașii se ridicară de jos speriați și, clătinându-se de groază ca niște beți, plecară spre oraș, istorisind tuturor minunea ce o văzuseră și mărturisind că Cel răstignit și îngropat a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.

Caiafa și mai-marii poporului iudeu se spăimântară auzind vestea Învierii. Firesc ar fi fost ca spaima lor să fie o căință amară pentru nelegiuirile ce le făcuseră Domnului, dar, în loc de această căință, ei încercară să ascundă adevărul Învierii. Făcură iudeii de atunci așa cum fac și azi: se duseră cu mită mare la Pilat și-l înduplecară pe el și pe ostași să spună minciuna că „ucenicii lui Iisus, venind noaptea, L-au furat pe Domnul, pe când ei dormeau”, iar de se va auzi cumva că garda a dormit în decursul slujbei, „vor potoli ei (cu punga!) pe dregătorul” (Mt 28, 13-14). Încă din vremile acelea se vede că era în firea unora din poporul evreu corupția, mituirea.

O, pe veci pierduților iudei! Cu bani și cu minciuni ați crezut că puteți ține ascunse Adevărul și Viața. Bine a zis Domnul despre voi că „voi din tatăl diavolului sunteți și poftele tatălui vostru voiți să le faceți. Acela ucigător de oameni a fost dintru început și adevăr nu este în el. Când grăiește minciună, dintru ale sale grăiește” (In 8, 44). Vai ție, Pilate, că ți-ai spălat odată mâinile, iar acum mai tare ți le-ai mânjit!

După Înviere, Iisus S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena și celorlalte femei care veniseră la mormânt să-L ungă pe Domnul cu mir și aromate, după cum era datina la evrei.

Aceasta a fost cea dintâi arătare și întărire a Învierii Domnului. Cu multe alte arătări a întărit Domnul Învierea Sa, iar pe urmă S-a arătat Însuși El, ca să întărească temeiul și temelia vieții noastre, învierea din morți.