Aceasta-i Golgota
Traian Dorz - Cântările Dintâi
În marea de păcate
în valuri de necaz,
mai sus de-acestea toate
Golgota stă şi az,
din chinuri şi pieire
scăpare e la ea
liman de izbăvire
aceasta-i Golgota.
Atâtea răni amare
şi plâns nemângâiat
şi-atâta frământare
sub ea s-a alinat,
căci orişice durere
se stinge lângă ea -
izvor de mângâiere
aceasta-i Golgota.
În zilele-ntristate
în nopţile pustii
aduce neuitate
şi sfinte bucurii,
viaţa cea pustie
cu ea se va umplea -
izvor de bucurie
aceasta-i Golgota.
Când sufletul suspină
de patimi fermecat
acolo îl alină
un cântec minunat
a Crucii Jertfă cântă
de Taina-nchisă-n ea -
cântarea cea mai sfântă
aceasta-i Golgota.
O inimă zdrobită
de plâns nestăvilit
ajunge fericită
când harul i-a găsit
acolo-i mântuirea
slăvită ce-i lipsea
deplina fericire
aceasta-i Golgota.
În faţa mării moarte
e limpede izvor
ce-n veci de veci împarte
viaţă tuturor
ţâşneşte din vecie
şi-n veci nu va seca -
izvor de apă vie
aceasta-i Golgota.
Din adâncimi de rele
scăparea e în Sus,
în orice clipe grele
nădejdea e Isus,
sub Crucea Răstignirii
în Jertfa de pe ea
e Preţul mântuirii -
aceasta-i Golgota.
Şi harul Jertfei Sfinte
tot caut să-l înţeleg
dar n-a fost încă minte
să i-l cuprindă-ntreg
e mai presus de fire
de tot e mai presus -
şi-nfrânt de-a ei mărire
mă-nchin şi plâng Isus!...