Cânta o pasăre măiastră
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Cânta o pasăre măiastră
de Golgota duios cânta
de Taina Cerului, sihastră
de pacea şi iertarea noastră
atât de limpede cânta
că doina dulce şi măiastră
din glasul ei mă fermeca.
Din calea mea pierdută-n lume
o clipă m-am oprit s-ascult
şi nu mai ştiu ce-a fost anume
părea că-s numai eu pe lume
aşa mă fermeca de mult,
uitasem unde sunt şi cum e
şi nu mă săturam s-ascult.
Duiosul viers pe nesimţite
am început să-l cânt şi eu
prin sfâşierile cumplite
cu râu de lacrimi neoprite
în viersuri eu m-am frânt mereu,
cântarea Jertfei Preaiubite
m-a întâlnit cu Dumnezeu!
Cu cântul păsării măiestre
şi astăzi întristarea-mi stâng
când vântu-mi cântă la ferestre
şi-mi spune-a Golgotei poveste
în viers bucăţi de suflet frâng
prin doina păsării măiestre
mă rog adânc,
şi cânt,
şi plâng...
O, Doina Golgotei... cum plânge
în tine cântecul preasfânt!
de-o Dragoste scăldată-n Sânge
de Sânul Cel străpuns ce strânge,
iertat, norodul Său cel sfânt!
- Te cânt cu cât mai mult voi plânge
şi plâng cu cât mai mult te cânt!