Cânta o pasăre măiastră
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Cânta o pasăre măiastră
de Golgota duios cânta
de Taina Cerului, sihastră
de pacea și iertarea noastră
atât de limpede cânta
că doina dulce și măiastră
din glasul ei mă fermeca.
Din calea mea pierdută-n lume
o clipă m-am oprit s-ascult
și nu mai știu ce-a fost anume
părea că-s numai eu pe lume
așa mă fermeca de mult,
uitasem unde sunt și cum e
și nu mă săturam s-ascult.
Duiosul viers pe nesimțite
am început să-l cânt și eu
prin sfâșierile cumplite
cu râu de lacrimi neoprite
în viersuri eu m-am frânt mereu,
cântarea Jertfei Preaiubite
m-a întâlnit cu Dumnezeu!
Cu cântul păsării măiestre
și astăzi întristarea-mi stâng
când vântu-mi cântă la ferestre
și-mi spune-a Golgotei poveste
în viers bucăți de suflet frâng
prin doina păsării măiestre
mă rog adânc,
și cânt,
și plâng...
O, Doina Golgotei... cum plânge
în tine cântecul preasfânt!
de-o Dragoste scăldată-n Sânge
de Sânul Cel străpuns ce strânge,
iertat, norodul Său cel sfânt!
- Te cânt cu cât mai mult voi plânge
și plâng cu cât mai mult te cânt!