Ah, când mi-aduc aminte...
Traian Dorz - Cântări Îndepărtate
Ah, când mi-aduc aminte Doamne
de tot ce mi-a rămas napoi...
- cât de curând s-au stins atâtea
nădejdi înmugurite-n noi.
Cât de curând s-au şters atâtea
iubiri aprinse şi fierbinţi,
cât de puţin adevărate
au fost a lor făgăduinţi.
Cu cât de-amare deziluzii
a lor credinţă-am îngropat,
ce viitor clădeam pe ele
- şi vântul cum le-a spulberat.
Vai ce curând frumoşii muguri
în inimi azi se veştejesc,
ce schimbător, ce nestatornic
e bietul suflet omenesc!
Ce-adânc înşelătoare-i lumea
şi cât sunt oamenii de mici;
ce iute trece primăvara
şi vine toamna pe aici!
- Dar cât Îţi datorez eu Doamne
că ştiu azi locul cel divin
cu primăveri ce n-or mai trece
cu toamne care nu mai vin!