Copleșit de frumusețea
Traian Dorz - Cântări Îndepărtate
Copleșit de frumusețea
celor câte-ai întocmit,
Dumnezeul meu, cu lacrimi
laud Numele-Ți Slăvit!
Cum poți oare-atât de darnic
risipi comori de har
peste-o lume care-noată
în așa păcat amar?
Cum poți marea dărnicie
zi de zi să Ți-o arați
peste-o lume de-ndărătnici
mincinoși și desfrânați?
Că-n zadar e tot!
- păcatul
s-a lățit și s-a întins
și din toată frumusețea
a făcut un iad aprins.
Unde-i oare fericirea
din acest belșug de har?
- Doamne-atâta frumusețe-i
risipită în zadar!
O, dar știu că pentru-aceia
credincioși ce Tu-i iubești,
numai pentru ei în lume
încă ce-i frumos, gătești.
Când ei n-or mai fi, întreaga
frumusețe va-nceta,
căci nu va mai fi iubirea
către Tine, pentru ea.