Copleşit de frumuseţea
Traian Dorz - Cântări Îndepărtate
Copleşit de frumuseţea
celor câte-ai întocmit,
Dumnezeul meu, cu lacrimi
laud Numele-Ţi Slăvit!
Cum poţi oare-atât de darnic
risipi comori de har
peste-o lume care-noată
în aşa păcat amar?
Cum poţi marea dărnicie
zi de zi să Ţi-o araţi
peste-o lume de-ndărătnici
mincinoşi şi desfrânaţi?
Că-n zadar e tot!
- păcatul
s-a lăţit şi s-a întins
şi din toată frumuseţea
a făcut un iad aprins.
Unde-i oare fericirea
din acest belşug de har?
- Doamne-atâta frumuseţe-i
risipită în zadar!
O, dar ştiu că pentru-aceia
credincioşi ce Tu-i iubeşti,
numai pentru ei în lume
încă ce-i frumos, găteşti.
Când ei n-or mai fi, întreaga
frumuseţe va-nceta,
căci nu va mai fi iubirea
către Tine, pentru ea.