Ai milă Tu
Traian Dorz - Cântarea Anilor
Ai milă Tu al Bucuriei
Izvor Etern şi Nesecat
nu-ngădui să plângă nimeni
prea dureros şi-ndelungat,
că de-unde ies prea multe lacrimi
rămâne sufletul uscat
rămâne sufletul uscat.
Ai milă Tu Cel ce-nconjuri
cu ceruri de-armonii în cor
de-aceia ce cântări prea multe
Ţi-au scris în inimile lor
c-adesea-n inimile-acestea
ard răni ne-nchise până mor
ard răni ne-nchise până mor.
Ai milă Tu Dăruitorul
a tot belşugul, n-alunga
pe-acel ce-afară de iubire
nimic n-aduce-n faţa Ta
căci numai Tu ştii ce mult sufăr
cei ce iubesc, dar n-au ce da
cei ce iubesc, dar n-au ce da.
Ai milă Tu Răsplătitorul
Cel Drept şi Binecuvântat
şi nu-l uita pe lucrătorul
care-a muncit şi n-a luat,
fă-i parte când s-or strânge snopii
şi celui care-a semănat
şi celui care-a semănat.
Ai milă Tu Preţuitorul
a tot ce-i câştigat cu plâns
păstrează între-ai Tăi unirea
ca focul sfânt în veci nestâns,
nu-l mai răbda pe cel ce strică
ce-a fost cu-atâtea jertfe strâns
ce-a fost cu-atâtea jertfe strâns.
Ai milă Tu Împărţitorul
înfricoşatelor sentinţi
de cei ce moştenesc păcate
şi blesteme de la părinţi
că nu-s pe lume mai amare
mai lungi şi grele suferinţi
mai lungi şi grele suferinţi.
Ai milă Tu arată-Ţi calea
la cei ce-o vor dar nu Ţi-o ştiu
să nu se amăgească nimeni,
- că nu e suflet mai pustiu
ca cel ce l-a-nşelat credinţa
dar vede-aceasta prea târziu
dar vede-aceasta prea târziu...