Al 13-lea popas din durerile Crucii

Mântuitorul e coborât de pe Cruce

Trupurile celor răstigniţi pe cruce se îngropau în locuri pângărite, într-un loc anume ales pentru acest scop. Mântuitorul fu cruţat de această batjocură, căci, făcându-se seară (adică Vineri seara), a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, fiind sfetnic însemnat în sfatul cel mare, bărbat bun şi drept, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu şi fiind ucenic al lui Iisus, însă într-ascuns, căci se temea de iudei. Omul acesta, care nu luase parte la sfatul şi fapta iudeilor, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Şi înţelegând Pilat că Iisus a murit, a poruncit să se dea trupul lui Iosif. Şi Iosif, cumpărând giulgiu curat, a mers să pogoare pe Iisus de pe cruce. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise mai înainte noaptea la Iisus, şi a adus amestecătură de smirnă şi de aloe ca la o sută de litri. Şi au luat trupul lui Iisus şi L-au înfăşurat în giulgiu şi miresme, aşa cum este obiceiul iudeilor a îngropa” (In 19, 38-40).

O, ce înfricoşată vedere! „Ca un om Se vede mort şi fără de chip Cel Care era mai frumos decât toţi oamenii şi firea toată a frumseţat”. Lângă El, iată şi pe îndurerata Mamă, izvoare de lacrimi cu tânguiri vărsând şi grăind: „Vai mie, Lumina lumii, vai, Lumina mea, Iisuse, Preaiubite al meu! O, Dumnezeule şi Cuvântule, o, Bucuria mea, cum voi răbda îngroparea Ta? Mi se rupe inima ca unei Maici. Cine-mi va da apă şi izvoare de lacrimi, ca să plâng pe Domnul meu Iisus? O, munţi înalţi şi dealuri şi voi, oameni, toţi, plângeţi şi vă întristaţi împreună acum şi cu mine tânguiţi-vă!...”.

Pe locul unde L-au uns pe Iisus cu miruri este azi o piatră de marmură scumpă (aşa-numită „piatra ungerii”), deasupra căreia ard neîncetat candele de aur şi de argint. Acest loc se află îndată la intrarea în Biserica Sfântului Mormânt. Am vorbit despre el pe larg la începutul cărţii, unde i-am dat şi fotografia. Acesta e al 13-lea popas din drumul mântuirii noastre.