Alcoolul a stricat și praznicele Domnului

Ce multe din poruncile și învățăturile Domnului Dumnezeu le-a stricat diavolul cu ajutorul alcoolului, dar parcă nici una n-a stricat-o așa de mult ca pe ziua Domnului și praznicele Domnului.

Biblia și biserica ne spun că ziua a șaptea - duminica - este ziua Domnului, dar diavolul sare astăzi și răspunde că a lui este această zi. A mea este ziua a 7-a - zice diavolul - pentru că în această zi aleargă oamenii să-și isprăvească daraverile (treburile) și fac negustorii și târguri de unde nu lipsește fiica mea: înșelăciunea. În această zi se strâng oamenii să facă clevete, minciuni, fălii și mai ales în această zi intră în casa și biserica mea: în crâșmă, unde mă preamăresc cu sudalme, beții, jocuri și destrăbălări. Ziua a 7-a e ziua mea - zice Satana - pentru că în această zi îmi slujesc mie oamenii mai mult ca oricând.

Ziua Domnului ar trebui să fie o zi de laudă și mărire lui Dumnezeu, așa cum arată chipul de alături. În această zi ar trebui să cânte cerul și pământul (sau mai bine zis, și pământul și cerul): Lăudați-L pe El toți îngerii Lui, lăudați-L pe El soarele și luna, stelele și lumina. Lăudați-L pe El împărații pământului și popoarele... (Psalm 148). Dar în loc de această cântare de mărire lui Dumnezeu, duminica răsună crâșmele, jocurile, clăcile, balurile, ospețele și toate tămbălăurile și păcatele. O, ce nărav urât și păgân am apucat noi creștinii de azi că toate desfătările cele lumești și de suflet stricătoare le facem duminica, în ziua Domnului, în ziua sufletului.

Biblia ne spune că odinioară Antioh, împăratul păgân, a trimis pe căpitanul Apolonie să măcelărească pe locuitorii Ierusalimului. Și sosind Apolonie cu oaste la Ierusalim s-a fățărnicit a fi de pace și a așteptat sărbătoarea sâmbetei când tot poporul era la preumblare pe ulițe și pe la petrecănii. Atunci a ieșit Apolonie fără veste cu ostașii pe ulițe și umplu de sânge și ucidere ulițele Ierusalimului (2 Macabei 5). Această istorie este cu mare înțeles și pentru noi creștinii de azi. Și diavolul, ca Apolonie, așteaptă cu vicleșug sărbătorile Domnului și atunci se sloboade cu oastea lui asupra creștinilor și face grozavă ucidere și vărsare de sânge în sufletul lor. Crâșmele, ulițele, locurile de joc și petreceri, în toată duminica și sărbătoarea se stropesc cu sângele sufletesc al celor pe care Satana cu oastea lui i-a rănit și i-a omorât.