Alcoolul a stricat şi praznicele Domnului

Ce multe din poruncile şi învăţăturile Domnului Dumnezeu le-a stricat diavolul cu ajutorul alcoolului, dar parcă nici una n-a stricat-o aşa de mult ca pe ziua Domnului şi praznicele Domnului.

Biblia şi biserica ne spun că ziua a şaptea - duminica - este ziua Domnului, dar diavolul sare astăzi şi răspunde că a lui este această zi. A mea este ziua a 7-a - zice diavolul - pentru că în această zi aleargă oamenii să-şi isprăvească daraverile (treburile) şi fac negustorii şi târguri de unde nu lipseşte fiica mea: înşelăciunea. În această zi se strâng oamenii să facă clevete, minciuni, fălii şi mai ales în această zi intră în casa şi biserica mea: în crâşmă, unde mă preamăresc cu sudalme, beţii, jocuri şi destrăbălări. Ziua a 7-a e ziua mea - zice Satana - pentru că în această zi îmi slujesc mie oamenii mai mult ca oricând.

Ziua Domnului ar trebui să fie o zi de laudă şi mărire lui Dumnezeu, aşa cum arată chipul de alături. În această zi ar trebui să cânte cerul şi pământul (sau mai bine zis, şi pământul şi cerul): Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El soarele şi luna, stelele şi lumina. Lăudaţi-L pe El împăraţii pământului şi popoarele... (Psalm 148). Dar în loc de această cântare de mărire lui Dumnezeu, duminica răsună crâşmele, jocurile, clăcile, balurile, ospeţele şi toate tămbălăurile şi păcatele. O, ce nărav urât şi păgân am apucat noi creştinii de azi că toate desfătările cele lumeşti şi de suflet stricătoare le facem duminica, în ziua Domnului, în ziua sufletului.

Biblia ne spune că odinioară Antioh, împăratul păgân, a trimis pe căpitanul Apolonie să măcelărească pe locuitorii Ierusalimului. Şi sosind Apolonie cu oaste la Ierusalim s-a făţărnicit a fi de pace şi a aşteptat sărbătoarea sâmbetei când tot poporul era la preumblare pe uliţe şi pe la petrecănii. Atunci a ieşit Apolonie fără veste cu ostaşii pe uliţe şi umplu de sânge şi ucidere uliţele Ierusalimului (BOS 2 Macabei 5). Această istorie este cu mare înţeles şi pentru noi creştinii de azi. Şi diavolul, ca Apolonie, aşteaptă cu vicleşug sărbătorile Domnului şi atunci se sloboade cu oastea lui asupra creştinilor şi face grozavă ucidere şi vărsare de sânge în sufletul lor. Crâşmele, uliţele, locurile de joc şi petreceri, în toată duminica şi sărbătoarea se stropesc cu sângele sufletesc al celor pe care Satana cu oastea lui i-a rănit şi i-a omorât.