Alcoolul şi sănătatea

Alcoolul este şi cel mai mare duşman al sănătăţii trupeşti

Alcoolul este un beteşug rău, o boală grea nu numai pentru suflet, pentru sănătatea cea sufletească, ci şi pentru cea trupească a omului. Precum alcoolul este un izvor de rele pentru suflet, tot aşa pentru viaţa trupească a omului este un izvor de beteşuguri, de ticăloşie trupească. Alcoolul e cu adevărat vrăjmaşul cel mare de care zicea Mântuitorul că „omoară şi trupul, şi sufletul omului”.

Cea mai grea lovitură o primeşte, cu alcoolul, inima. Se spune că băutura veseleşte inima omului. Da, însă ce se întâmplă cu acest prilej? Ascultaţi ce spune un medic vestit din America. Alcoolul sileşte inima omului să bată mai mult decât sunt bătăile ei regulate. S-a constatat că o sticlă de bere provoacă 4000 de bătăi de inimă mai multe la zi. Un sfert de litru de rachiu provoacă 50.000 (cincizeci de mii) de bătăi de inimă mai multe pe zi decât e bătaia inimii. Prin aceste bătăi silite, muşchii inimii slăbesc. Alcoolul este, pentru inimă, tocmai ceea ce este biciul pentru calul cel istovit. Îl loveşti cu biciul şi se aspreşte o clipă, dar pe urmă se opreşte şi mai istovit. Aşa loveşte şi alcoolul inima omului.

În chipul următor se vede inima omului beţiv mai mare decât a celui sănătos. Asta vine de acolo că inima beţivului se lărgeşte, trebuind să prelucreze băutura cea multă. Inima beţivului capătă o grăsime de putregai (aşa cum e şi faţa lui), se puhăveşte, se lăbărţează, muşchii i se tocesc, corzile i se descoardă (de aceea beţivul este un discordat), vinele şi arterele se întind şi îşi pierd frăgezimea. O astfel de inimă se cheamă în lumea medicală „inimă de bou” (parcă mai potrivit ar fi „inimă de porc”). E o inimă ce şi-a pierdut puterea, e o inimă bolnavă.

Iată, iubite cititorule, ce face beţia cu vasul cel mai ales ce-l are omul înăuntrul său. Inima ar trebui să fie lăcaşul Duhului Sfânt şi iată băutura cum a stricat-o şi a făcut din ea o „inimă de bou”, adică de dobitoc.

Dar, alături de inimă, tot atât de mult suferă pe urma băuturilor şi beţiilor şi alte organe, stricând sănătatea trupească a omului. Priviţi, spre pildă, chipul următor şi vedeţi ce face beţia cu rinichii omului. Rinichii sunt de cea mai mare însemnătate pentru viaţa şi sănătatea omului, căci ei aleg şi strecoară sucurile ce au ieşit din băuturile şi mâncările ce le mâncăm şi bem. Rinichii aleg pe cele bune iar pe cele rele şi de prisos le dau afară.

Însă ce se întâmplă la cel băutor? Rinichii nu mai pot birui cu atâta otravă şi materie rea ce o dă alcoolul spre strecurare şi se ofilesc ca o floare ce se usucă înainte de vreme. Rinichii beţivilor se zbârcesc, scad şi îşi pierd puterea de lucrare. Asta-i şi pricina că unii beţivi capătă un fel de grăsime din care nu s-a strecurat otrava alcoolului, ci a rămas acolo în ea. De aici şi gusturile ciudate ale beţivilor de a nu simţi foamea când beau, a pofti acreli etc. Iată ce face băutura şi cu sănătatea omului!

Şi mai mare este prăpădul ce-l face alcoolul cu stomacul (rânza) omului. Stomacul omului sănătos are aşa-numitul „suc gastric” care asudă prin nişte mici găurele din pereţii stomacului un fel de suc care ajută mistuirea (măcinarea) mâncării.

La omul băut, pe pereţii stomacului se aşază un fel de var din băutură care închide găurelele sucului gastric şi astfel împiedică mistuirea şi ruinează sănătatea.

Stomacul beţivului e plin de un fel de creţe şi pe faţa lui. Alcoolul ruinează „moara” stomacului şi, stricând această moară, ruinează şi corpul.

O fioroasă constatare

Un profesor, medic vestit, cu numele de Pelman, de la Universitatea Bonn (din Germania), s-a apucat şi urmărit pe cale ştiinţifică şi medicală pe toţi urmaşii şi descendenţii unei femei beţive, Ada Surelis, moartă la vârsta de 60 de ani. Învăţatul a aflat că această femeie a avut 701 urmaşi, copii, nepoţi şi strănepoţi. Şi acum iată ce a aflat despre aceşti descendenţi: 100 erau copii nelegitimi (bitanci), 142 cerşetori, 156 cu epilepsie (fras, nevoie), 64 bolnavi în spitale, 181 desfrânate şi 70 osândiţi pentru diferite crime.

Iată cum beţia se face un izvor de rele şi răutăţi şi otrava ei trece din sânge în sânge până la a 7-a şi a 8-a spiţă de oameni. Învăţatul arată că popoare şi neamuri întregi se pot pustii cu totul prin otrava alcoolului.

Iată-l pe „taica” Alcolul cu cele două „fice” ale sale

Cele mai teribile boli îşi au născarea în băuturile îmbătătoare, în alcool.

Foarte potrivit e pus alături alcoolul în chipul unui „tată “ a două „fete”: oftica şi bolile lumeşti.

Oftica e boala plămânilor: e o boală cumplită ce nu iartă. De regulă, această boală e a celor ce apucă cu băuturile; e a celor ce-şi macină sănătatea şi vlaga trupească prin cele birturi, e a celor ce, în loc de pâine şi lapte, se hrănesc cu alcool.

O altă „fiică” a alcoolului sunt bolile lumeşti. Pe la birturi şi pe la beţii se aprind poftele şi se fac desfrânările. Alcoolul aprinde poftele, această aprindere duce la desfrânare, iar aceasta, la teribile boli lumeşti. Tineri cu faţa de trandafir îşi pierd într-o noapte sănătatea cea trupească şi îşi umplu oasele pe o viaţă întreagă cu cumplita boală lumească ce se cheamă sifilis (freanţ). Despre aceştia zice înţeleptul Solomon că „vor geme pe urmă când li se va istovi carnea şi trupul” (Prov 5, 1-12).

Oftica şi bolile lumeşti se ţin deolaltă ca două surori şi fiice ale alcoolului. Oriunde bântuie alcoolismul, acolo veţi întâlni şi pe cele două fiice ale lui: oftica şi bolile lumeşti.

Şi cancerul

În timpul din urmă, medicii au aflat că alcoolul ajută foarte mult şi la aşa-numita boală a cancerului. Cancerul încă este un prunc al alcoolului.

Cancerul este o rană, o bubă rea ce greu se mai poate vindeca. Beţivii capătă rana aceasta în stomac şi - după ce o irită mereu cu otrava băuturii - se prăpădesc cu zile.

Consumăm 500 milioane litri alcool anual

Ce spune o statistică

După o statistică mai nouă, rezultă că România consumă 50 de mii de vagoane, adică 500 milioane litri de alcool, cu următoarele repartiţii: 335 milioane litri de vin, 5 milioane litri de şampanie, 50 milioane litri de bere şi 20 milioane litri de ţuică şi rachiu. Se vine, deci, în medie pe fiecare cap de român 30 litri de alcool. Vai de capul nostru!

În acelaşi timp, o statistică a Ministerului de Agricultură arată că laptele ce se consumă în ţară abia dă un litru de lapte pe cap de locuitor. Iar fabricile de zahăr arată că produsul lor dă abia un kilogram de zahăr pe cap de locuitor. Deci, pe fiecare cap de român se vine anual 30 litri de alcool, un litru de lapte şi un kilogram de zahăr. Bine mai stăm!