Am citit a treia oară Biblia; Împărați care au citit Biblia de câte 10-16 ori; O mină (baie) în care, săpând, dai peste noi și noi comori

Cu ajutorul bunului Dumnezeu, vom continua mai departe şi cu această „şcoală” pe care am deschis-o acum doi ani.

Căzând bolnav, a trebuit să întrerupem „lecţiile” ei. Dar slăvit să fie Domnul! În tot ce face El este o binecuvântare pe care noi muritorii numai pe urmă o vedem.

Aşa a fost şi aici. Zăcând la Geoagiu, scos pe un timp din lucrarea de la Sibiu, mi s-a dat prilej să citesc din nou Biblia şi să mă adâncesc în comorile ei. Am citit a treia oară Biblia şi am aflat în ea atâtea şi atâtea noi comori, încât ar trebui, de pe acoperişul casei, să strig neîncetat: Slavă Ţie, Dumnezeule, că m-ai ajutat să aflu aceste comori şi să gust din ele!

O, nebunul de mine! M-am tânguit pentru boala şi zăcerea mea de la Geoagiu. Dar ce ar putea însemna această boală, faţă de darul de care m-a învrednicit bunul Dumnezeu să petrec aproape un an de zile în împărăţia cea sfântă şi dulce a Sfintelor Scripturi? Tocmai această boală a fost o binecuvântare pentru „şcoala” Bibliei.

Citind a treia oară Biblia, am făcut multe feluri de constatări. Constatarea cea dintâi şi cea mai mare este aceasta: Biblia o poţi citi şi înţelege cu adevărat numai în măsura în care înaintezi în omul cel duhovnicesc. Este o uriaşă deosebire între felul cum citeşte Biblia un om lumesc şi felul cum o citeşte un om duhovnicesc. Aceasta o spun chiar din păţania mea.

Mă uit peste Biblia pe care am citit-o mai întâi (ca student). Acum văd că această citire era citirea unui om aproape orb în cele duhovniceşti. Peste cele mai preţioase locuri trecusem în galop, pentru că „nu vedeam”.

Când am citit a doua oară Biblia (ca preot la ţară), eram încă un orb cam de jumătate. Iar când am citit-o acum, a treia oară, am simţit că am alţi ochi, altă vedere şi altă înţelegere pentru comorile din ea. În măsura în care am crescut în omul cel duhovnicesc, m-a învrednicit bunul Dumnezeu să pot gusta tot mai mult şi din mana cea duhovnicească a Sfintelor Scripturi.

Desigur, sunt încă departe de a fi aflat toate comorile din Biblie şi a le gusta deplin. Asta atârnă de creşterea noastră cea duhovnicească şi [de] desăvârşirea în Domnul. Desigur, când voi citi Biblia a patra oară, voi afla în ea alte şi alte comori. Căci Sf. Scriptură este asemenea unei mine (băi) în care, săpând, dai peste noi şi noi comori. De multe ori rămâi uimit, aflând o comoară - un verset - peste care de-atâtea ori ai trecut.

În această lumină văzând Biblia, înţelegem de ce în vechime toată creştinătatea ţinea să citească de cât mai multe ori Biblia. Istoria ne dă, în privinţa aceasta, dovezi grăitoare:

Împăratul Teodosiu cel Mare a scris cu mâna sa întreg Noul Testament şi citea în fiecare zi o parte din Sf. Scriptură.

Prinţul George al Transilvaniei a citit Biblia de 27 de ori.

Regele Alfons din Aragonia (o provincie a Spaniei) a citit Biblia de 14 ori.

Un erou al rugăciunii, George Müller, din Bristol (Anglia), a citit Biblia de 100 de ori. Cu ajutorul rugăciunii, acest ales al Domnului a clădit 2000 (două mii) de orfelinate, a căror totală întreţinere o acoperea din daruri stoarse cu ajutorul rugăciunii.

Desigur, nu de dragul numerelor au citit aceşti oameni Biblia de atâtea ori, ci pentru comorile, puterea şi darurile ce le aflau în ea. Ce vremuri de aur erau acestea, când împăraţii şi regii citeau Sf. Scriptură! Şi ce vremuri cumplite sunt cele de azi, când tot nădrăgarul îşi ţine de o mândrie să nu mai creadă în cele sfinte!

Închei această „lecţie” cu cuvintele lui Wilson, fostul preşedinte al Americii:

„Eu plâng pe oamenii care nu citesc Biblia în fiecare zi. Mă mir că ei se lipsesc de această putere şi plăcere. Biblia este una din cărţile cele mai uimitoare. Ori de câte ori o deschizi, cutare stih vechi, pe care l-ai citit mai mult de 20 de ori, se luminează deodată şi capătă un înţeles nou.”

«Oastea Domnului» nr. 43 / 25 oct. 1931, p. 4