Am citit a treia oară Biblia; Împărați care au citit Biblia de câte 10-16 ori; O mină (baie) în care, săpând, dai peste noi și noi comori
Pr. Iosif Trifa - Biblia - Cartea Vieții
Cu ajutorul bunului Dumnezeu, vom continua mai departe și cu această „școală” pe care am deschis-o acum doi ani.
Căzând bolnav, a trebuit să întrerupem „lecțiile” ei. Dar slăvit să fie Domnul! În tot ce face El este o binecuvântare pe care noi muritorii numai pe urmă o vedem.
Așa a fost și aici. Zăcând la Geoagiu, scos pe un timp din lucrarea de la Sibiu, mi s-a dat prilej să citesc din nou Biblia și să mă adâncesc în comorile ei. Am citit a treia oară Biblia și am aflat în ea atâtea și atâtea noi comori, încât ar trebui, de pe acoperișul casei, să strig neîncetat: Slavă Ție, Dumnezeule, că m-ai ajutat să aflu aceste comori și să gust din ele!
O, nebunul de mine! M-am tânguit pentru boala și zăcerea mea de la Geoagiu. Dar ce ar putea însemna această boală, față de darul de care m-a învrednicit bunul Dumnezeu să petrec aproape un an de zile în împărăția cea sfântă și dulce a Sfintelor Scripturi? Tocmai această boală a fost o binecuvântare pentru „școala” Bibliei.
Citind a treia oară Biblia, am făcut multe feluri de constatări. Constatarea cea dintâi și cea mai mare este aceasta: Biblia o poți citi și înțelege cu adevărat numai în măsura în care înaintezi în omul cel duhovnicesc. Este o uriașă deosebire între felul cum citește Biblia un om lumesc și felul cum o citește un om duhovnicesc. Aceasta o spun chiar din pățania mea.
Mă uit peste Biblia pe care am citit-o mai întâi (ca student). Acum văd că această citire era citirea unui om aproape orb în cele duhovnicești. Peste cele mai prețioase locuri trecusem în galop, pentru că „nu vedeam”.
Când am citit a doua oară Biblia (ca preot la țară), eram încă un orb cam de jumătate. Iar când am citit-o acum, a treia oară, am simțit că am alți ochi, altă vedere și altă înțelegere pentru comorile din ea. În măsura în care am crescut în omul cel duhovnicesc, m-a învrednicit bunul Dumnezeu să pot gusta tot mai mult și din mana cea duhovnicească a Sfintelor Scripturi.
Desigur, sunt încă departe de a fi aflat toate comorile din Biblie și a le gusta deplin. Asta atârnă de creșterea noastră cea duhovnicească și [de] desăvârșirea în Domnul. Desigur, când voi citi Biblia a patra oară, voi afla în ea alte și alte comori. Căci Sf. Scriptură este asemenea unei mine (băi) în care, săpând, dai peste noi și noi comori. De multe ori rămâi uimit, aflând o comoară - un verset - peste care de-atâtea ori ai trecut.
În această lumină văzând Biblia, înțelegem de ce în vechime toată creștinătatea ținea să citească de cât mai multe ori Biblia. Istoria ne dă, în privința aceasta, dovezi grăitoare:
Împăratul Teodosiu cel Mare a scris cu mâna sa întreg Noul Testament și citea în fiecare zi o parte din Sf. Scriptură.
Prințul George al Transilvaniei a citit Biblia de 27 de ori.
Regele Alfons din Aragonia (o provincie a Spaniei) a citit Biblia de 14 ori.
Un erou al rugăciunii, George Müller, din Bristol (Anglia), a citit Biblia de 100 de ori. Cu ajutorul rugăciunii, acest ales al Domnului a clădit 2000 (două mii) de orfelinate, a căror totală întreținere o acoperea din daruri stoarse cu ajutorul rugăciunii.
Desigur, nu de dragul numerelor au citit acești oameni Biblia de atâtea ori, ci pentru comorile, puterea și darurile ce le aflau în ea. Ce vremuri de aur erau acestea, când împărații și regii citeau Sf. Scriptură! Și ce vremuri cumplite sunt cele de azi, când tot nădrăgarul își ține de o mândrie să nu mai creadă în cele sfinte!
Închei această „lecție” cu cuvintele lui Wilson, fostul președinte al Americii:
„Eu plâng pe oamenii care nu citesc Biblia în fiecare zi. Mă mir că ei se lipsesc de această putere și plăcere. Biblia este una din cărțile cele mai uimitoare. Ori de câte ori o deschizi, cutare stih vechi, pe care l-ai citit mai mult de 20 de ori, se luminează deodată și capătă un înțeles nou.”
«Oastea Domnului» nr. 43 / 25 oct. 1931, p. 4