Toate profețiile se împlinesc - una singură întârzie

Să înaintăm mai departe şi cu „lecţiile” din şcoala cea mare a Bibliei.

În numărul 10 am vorbit despre profeţiile din Biblie, arătând cum ele s-au împlinit şi se împlinesc din cuvânt în cuvânt. Sunt în Biblie unele profeţii care se împlinesc sub ochii noştri.

În cartea noastră Trăim vremuri biblice am arătat pe larg, şi puteţi citi pe larg, cum se împlinesc Scripturile sub ochii noştri şi în zilele noastre. Vremurile noastre sunt vremuri biblice; sunt vremuri în care se împlinesc Scripturile sub ochii noştri. Încep a se împlini şi profeţiile cu ivirea lui Antihrist în lume. Vom arăta de altă dată cum noi, într-o carte scrisă încă în anul 1918, arătam multe lucruri din Biblie care aievea se şi împlinesc.

O singură profeţie biblică întârzie însă să se arate în lume: profeţia despre întoarcerea poporului evreu din cumplita orbie sufletească în care petrece. Mântuitorul a profeţit pedeapsa cu dărâmarea Ierusalimului şi împrăştierea poporului evreu. Profeţia s-a împlinit întocmai. Sionul e o ruină, iar poporul evreu, un popor fără ţară.

Dar, pe de altă parte, Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie spune lămurit că va veni iar o vreme de împăcare a lui Dumnezeu cu poporul Său. Acest lucru îl spune şi Apostolul Pavel la Romani capitolul 11: „Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel (adică cei care n-au primit Evanghelia) a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al neamurilor. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: «Iată, vin zilele - zice Domnul - când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou... toţi Mă vor cunoaşte, de la mic până la mare, căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor»” (Rom 11, 25-27; Ier 31, 31-34).

Întrebarea e acum: când vor veni întoarcerea şi mântuirea lui Israel? Apostolul Pavel spune că la „împlinirea numărului deplin al neamurilor”, adică după ce vor primi Evanghelia toate neamurile păgâne. Acelaşi lucru l-a spus şi Mântuitorul: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor” (Lc 21, 24).

Întoarcerea lui Israel - după profeţiile Bibliei - va avea loc către sfârşitul veacurilor. Când poporul evreu Îl va primi pe Mântuitorul, va fi un semn că se apropie sfârşitul veacurilor.

Însă împlinirea acestei profeţii nu se arată. Poporul evreu este azi mai orb ca oricând faţă de adevărul Evangheliei. „Sionismul” lucrează prin fel de fel de tainice legături contra creştinismului.

Faptul acesta ar fi doar singura mărturie că sfârşitul veacurilor încă nu s-a apropiat. Toate celelalte mersuri din lume arată semnele sfârşitului veacurilor, numai aceasta singură nu.

Cum a voit Sionismul să forţeze profeţia

Aici vom aminti că evreii au încercat plinirea profeţiei despre restaurarea Sionului, printr-o speculaţie politică, cu „refacerea statului Palestina”, pe care o puseseră la cale mai acum câţiva ani, prin guvernatorul englez al Palestinei, lordul evreu Herbert Samuel. Evreii ziceau: „Ajutaţi-ne refacerea statului nostru naţional din Palestina şi prin asta veţi ajuta împlinirea profeţiilor biblice şi uşurarea vremilor.

Şi cum a răspuns Dumnezeu

Dar la „speculaţia” asta, Dumnezeu a răspuns cu răscoala arabilor. Arabii poartă contra evreilor o ură de moarte tocmai pentru planurile lor cu refacerea Sionului. De o refacere a statului evreu în Palestina, nici vorbă nu poate fi. Dumnezeu vrea să arate că împlinirea profeţiilor biblice nu se poate forţa cu speculaţii politice.

Însă evreii nu vor să vadă aceste lucruri. Se ţin şi azi în cumplita lor orbie sufletească. Sionismul luptă azi în taină - prin comunism - francmasonism, capitalism, presă, sectarism (adventiştii şi mileniştii stau făţiş în slujba Sionismului) - mai înverşunat ca oricând contra creştinătăţii. Îşi închipuie că prin asta poate restaura mărirea Sionului. Dar toate încercările lor sunt şi vor fi zadarnice. Sionul se va rezidi numai când poporul evreu - scăpând de orbia sufletească cea de veacuri - va cădea plângând cu amar la picioarele crucii Celui pe care L-au răstignit şi a treia zi a înviat.

«Oastea Domnului» nr. 17 / 20 apr. 1930, p. 13