Toate profețiile din Biblie s-au împlinit - și se împlinesc - din cuvânt în cuvânt
Pr. Iosif Trifa - Biblia - Cartea Vieții
Un cititor din Basarabia m-a rugat să-i scriu cum am ajuns eu la credinţa ce o am. Ar voi să aibă şi el o credinţă tare şi mă roagă să-i răspund cum am ajuns eu la această credinţă. Răspunsul meu e simplu: credinţa mea se reazemă întâi pe aflarea Scumpului meu Mântuitor şi a Jertfei Sale Sfinte ce a făcut-o pentru mine.
A doua, credinţa mea se reazemă pe minunea cea mare ce o văd în Sfânta Scriptură, în Cartea lui Dumnezeu: toate profeţiile din Biblie s-au împlinit şi se împlinesc din cuvânt în cuvânt. Sfânta Scriptură ni se arată ca o Carte a lui Dumnezeu tocmai în minunea aceasta: înainte cu sute şi mii de ani a profeţit lucruri şi întâmplări care s-au împlinit şi se împlinesc întocmai cum au fost prezise. O, cum a orbit diavolul mintea celor necredincioşi, să nu vadă nici măcar acest adevăr ce străluceşte ca soarele!
Cu veacuri înainte, Sf. Scriptură a profeţit viaţa Mântuitorului până în cele mai mici amănunte. Dar să trecem peste aceste profeţii care-i privesc pe cei necredincioşi. Să le arătăm necredincioşilor alte câteva profeţii ale Bibliei, pe care le întăreşte istoria lumească şi se pot vedea cu ochii.
Mântuitorul a profeţit pustiirea Ierusalimului şi dărâmarea Templului lui Solomon (Mc 13, 1-4). Această profeţie s-a împlinit întocmai la anul 70 după Hristos, când romanii au făcut Ierusalimul una cu pământul. Şi nu numai atât. Vechiul Sion stă şi azi ruinat, sub profeţia şi blestemul Scripturii. Un împărat păgân a voit să-l rezidească şi flăcări ieşite din pământ au înghiţit pe muncitori, în semnul că profeţiile Scripturilor trebuie să se împlinească.
O altă profeţie împlinită este cea de la proorocul Ezechiel, despre pustiirea Tirului celui mândru. „De aceea, aşa grăieşte Domnul: «Iată, am necaz pe tine, Tirule, şi voi aduce asupra ta neamuri care îţi vor surpa zidurile, îţi vor arunca în apă pietrele şi lemnele. Te voi face o stâncă goală, vei fi ca un loc unde se prind peştii şi nu vei mai fi zidit deloc... te vor acoperi apele cele mari... te voi nimici cu desăvârşire şi nu vei mai fi», zice Domnul” (Ezec 26).
Profeţia s-a împlinit din cuvânt în cuvânt. Tirul a fost cucerit, prădat şi pustiit de Nebucodonosor, împăratul Babilonului. S-a împlinit şi profeţia că „va fi acoperit de apele cele mari”. Tirul era clădit pe o peninsulă ce intra în mare ca un cui. O răscolire şi o umflare a valurilor mării au cuprins o jumătate din locul unde fusese vechiul Tir. Din valurile mării se văd şi azi urme de ziduri şi de pietre rămase din mărirea Tirului de odinioară.
În chipul de mai jos se vede această profeţie: ce a mai rămas din Tirul de odinioară.
O altă profeţie împlinită este cea de la Iosua 6, 26: „Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească din nou cetatea aceasta a Ierihonului”. Vechiul Ierihon stă până în ziua de azi ca o ruină mare, îngropată pe jumătate în pământ.
O altă profeţie împlinită e cea de la Isaia, cu pustiirea Babilonului: „Aşa zice Domnul: «Iată, ridic împotriva Babilonului un vânt nimicitor... nu va mai fi locuit niciodată, ci veşnic va rămâne nelocuit, ca şi Sodoma şi Gomora; aşa nu va mai fi locuit nici el şi nimeni nu se va mai aşeza acolo” (Ier 50, 39-40). „El nu va mai fi locuit, arabul nu-şi va mai întinde cortul acolo, ci fiarele pustiei îi vor umple casele, şacalii vor urla în casele împărăteşti” (Is 13, 20-22).
Fioroasa profeţie s-a împlinit din cuvânt în cuvânt. Pe locul unde a fost Babilonul cel vestit e azi o ruină pustie, nelocuită şi plină de fior. Călătorii englezi spun că locul unde a fost Babilonul e un loc atât de urât şi pustiu, încât nimeni nu trece pe acolo.
Chiar şi beduinii arabi, călătorii pustiurilor, se feresc de el. Hiene, şacali, lupi, bufniţe îşi au culcuşul în ruinele pietrelor.
Urletele hienelor şi şacalilor răsună neîncetat.
Profeţia Scripturilor s-a împlinit din cuvânt în cuvânt.
Dar afară de aceste profeţii ce aparţin istoriei, Biblia e plină şi cu profeţii ce se împlinesc sub ochii noştri. În cartea Trăim vremuri biblice am arătat pe larg cum se împlinesc profeţiile biblice sub ochii noştri. Oamenii şi vremile de azi sunt profeţite atât de viu, încât cel ce le-a scris se pare că a trăit în zilele noastre.
Oare nu este şi acest lucru o mărturie despre dumnezeirea Bibliei şi despre Atotputernicul Dumnezeu?
«Oastea Domnului» nr. 11 / 9 martie 1930, p. 9-10