Amintirile și uitarea
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - Revenind la locurile începutului credinței noastre, revederea acestor locuri, după ani de luptă și de jertfă,
ne aduce totdeauna o mare înviorare a inimii și o dulce mângâiere sufletului nostru.
Să nu le uităm pe acestea niciodată.
2 - În locurile începutului nostru cu Dumnezeu, regăsim atâtea amintiri duioase și atâtea ființe iubite.
Acolo ne îmbărbătăm totdeauna credința și ne înviorăm iarăși puterile sleite de luptele și hărțuielile și de păcatele printre care am trecut.
Când întoarcem de acolo, parcă venim de la o baie fericită, prin care ne-a trecut sufletul.
3 - În locurile neuitate ne aducem aminte cu bucurie de multele ispite pe care le-am biruit, prin harul Domnului Isus,
de fiorul primelor noastre rugăciuni
de bucuria primelor adunări frățești
de emoția primelor mărturisiri
și de dulceața primelor cântări și izbânzi...
O, ce mângâietoare sunt acestea la întristări și la bătrânețe!
4 - Cu cât trec anii și cu cât se înmulțesc în urmă valurile noastre biruite, cu atât ceea ce ne leagă de locurile scumpe, este tot mai sfânt și mai drag
căci tot ce am adunat după aceea, a început acolo.
Iar aceasta n-o vom putea uita niciodată. Fericit este acela care nu poate să uite ceea ce nu trebuie să se poată uita.
5 - O, cât de dulci și de frumoase, cât de dulci și de sfinte, ne sunt toate neuitatele noastre amintiri, din umblarea noastră cu Domnul nostru Iubit - și cu frații noștri iubiți, de la început.
Să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru aceste amintiri sfinte și să ne străduim a le înmulți neîncetat.
6 - Dă-mi Doamne bucuria să fiu adăugat la poporul meu în Împărăția Ta, cu frații mei și cu surorile mele, din aceeași familie, din același duh și din aceeași Lucrare
- cu care Te-am slujit împreună, am muncit împreună și am luptat împreună, pe pământ,
cu care am suferit aducându-Ți jertfa aceleași iubiri, Ție Isuse Doamne pe pământ.
Aceasta este unica mea rugăminte, înainte de a veni.
7 - O Domnul meu, eu Te rog fă ca atunci împreună să fie acolo și toți acei de după mine pe care i-am iubit și i-am dorit atât de mult în viața aceasta din lume, fiindcă numai împreună cu ei aș fi cu adevărat lângă Tine și lângă înaintașii mei sfinți.
Te rog nici unul dintre ai mei să nu lipsească Doamne, de la Masa Fericită a Răsplătirii Cerești,
pentru ca fericirea noastră să fie într-adevăr plină. Și toate - chiar toate - dorințele noastre să fie împlinite.
8 - Isus Hristos Domnul și Mântuitorul nostru
după Cuvântul Tău Cel Sfânt și după sfânta Ta făgăduință adevărată și veșnică,
ai venit în lume să înalți pe toți cei smeriți și să smerești pe toți cei trufași,
toată Lucrarea Ta e plină de dovezile acestui fapt.
Ajută-ne să vedem aievea înălțarea tuturor smeriților Tăi
și smerirea tuturor trufașilor Satanei.
9 - Atâtea nume smerite de oameni și cetăți, care ar fi rămas într-o veșnică uitare înmormântate în marea egală a gloatei au fost înălțate dintr-o dată
prin alegerea și lucrarea puterii lui Hristos,
până la cea mai înaltă răspundere și slavă neuitată în veci.
Dar tot prin lucrarea puterii Lui, toate numele oamenilor și popoarelor trufașe și tirane, - au fost prăbușite pe totdeauna în disprețul lui Dumnezeu - și al oamenilor.
Căci asta face Dumnezeu.
10 - Odată înălțați, lângă Numele lui Hristos, unii din smeriții Lui de cândva - s-au arătat prin lupta și statornicia lor, vrednici de locul în care au fost puși.
- Și au început să-și caute fericirea lor personală, sfârșind viața și lupta lor într-o lumină veșnică și vrednică de Hristos...
Aceștia merită toată admirația și dragostea noastră în Hristos.
11 - Alții, prin josnicia lor, dovedindu-se nevrednici, s-au prăbușit în rușinea și în păcatele nevredniciei lor
în trădări și în pierzare,
rămânând nume de ocară, de spaimă sau de pildă rea, pe totdeauna.
Aceștia merită toată osânda lui Dumnezeu și a veșniciei.
12 - Tot așa a fost și cu localitățile! ...
Câte cetăți neînsemnate, au devenit dintr-o dată cunoscute în lumea întreagă, numai pentru că acolo s-a născut cineva, care a devenit un nume înălțat între oameni.
Din pricina unui nume sfânt, a rămas neuitată o țară.
13 - Cu cât omul sfânt născut, sau trăit într-o cetate, a fost mai vrednic de respect prin viața și lucrările sale, cu atât mai mare prețuire capătă satul sau poporul său.
Cinstea pe care i-o face un astfel de fiu unei localități străine, rămâne neuitată, cât dăinuiește numele aceluia.
Și toți urmașii lui din locul și neamul acela, se vor făli mereu cu faima înaintașului lor, cinstit de Dumnezeu.
14 - Betania a rămas și va rămâne veșnic în amintirea tuturor credincioșilor Domnului, cu aureola duioasă și sfântă a dragostei și prieteniei Dumnezeiești, care I s-a arătat acolo lui Isus de o singură familie.
Și tu poți face ca din pricina ta să fie neuitată cetatea ta, familia ta, numele tău.
Dacă toate acestea le legi prin fapte puternice, de Numele lui Hristos, ca ei.
15 - Numele Betania înseamnă: Casa mângâierii, sau Casa Prieteniei. Poate tocmai în povestirea tuturor acelor mișcătoare întâmplări care urmau să se petreacă acolo, în timpul Mântuitorului.
Și toate acestea numai din pricină că acolo trăiau niște suflete care aveau față de Domnul Hristos, o prețuire și o purtare cu totul alta decât a celorlalți oameni, din zilele și locurile lor.
O, ce pildă vrednică de urmat!
16 - Așa este și cu un popor - ca și cu o familie.
- Câte localități scumpe nu avem pe întinsul hotarelor noastre, toate amintindu-ne despre acei oameni mari, din pricina cărora vom prețui și iubi pe totdeauna și cetățile unde au trăit ei.
17 - Poartă-te totdeauna și cu toți, în așa fel încât în amintirea tuturor, să rămână petrecerea la tine ca ceva de neuitat.
Atunci din pricina ta chiar și numele satului tău va fi iubit și prețuit, ca numele Betaniei neuitate.
18 - Faima cetății în care ai stat o vreme pe pământ,
făcând binele și trăind spre slava lui Hristos
va dăinui mereu, îndemnând și pe alții la o astfel de trăire vrednică și curată.
Ori de câte ori vor auzi oamenii numele satului tău, își vor aminti de tine.
19 - Oricând oamenii își vor aminti de tine, se vor simți îndemnați și ei să-L slujească mai curat, mai fierbinte, mai cu dragoste pe Domnul Isus, - dacă tu ai trăit frumos pentru Isus.
Iar în toate faptele bune făcute de alții, sub îndemnul pildei tale, - în Ziua Judecății vei avea și tu o parte de merit, înaintea lui Dumnezeu.
20 - Odată, Domnul nostru Isus Hristos, spusese ucenicilor Săi, că pentru a fi cu adevărat vrednici de dragostea și de Împărăția Sa, ei trebuie să facă lucruri neobișnuite... (Matei 5, 47).
Ceva care n-a mai fost făcut.
Ceva care arată nu numai o noutate, ci mai ales o neobișnuită iubire, sau răbdare, sau bunătate - față de Domnul Isus - și pentru El.
Acestea le pot face numai un suflet neobișnuit.
Doamne Isuse, fă-ne astfel de suflete pentru Tine.
Amin.