Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii.
Ierusalimul în înţeles duhovnicesc închipuie locul sfânt, locul prezenţei statornice în Hristos,
starea înalt duhovnicească,
nivelul înalt de trăire curată,
locul unde Prezenţa lui Dumnezeu străluceşte cel mai puternic...
Înălţimea de unde se răspândeşte mai curat lumina cunoaşterii şi trăirii Cuvântului lui Hristos,
centrul spiritual
şi starea după voia lui Dumnezeu.
Betania, era aproape de Ierusalim! Adică de acest Ierusalim.
Iată acest lucru, ne arată un adevăr pe care fiecare din noi l-am putut vedea din umblarea şi experienţa noastră. Şi anume că există unele nu numai suflete sau familii, ci şi chiar localităţi întregi, care prin firea lor sunt mai aproape de Dumnezeu,
mai cu respect faţă de lucrurile sfinte,
mai cu evlavie de Casa Domnului,
mai cu frică de păcat,
mai cu dragoste de aproapele,
mai cu temere de Dumnezeu,
mai cu ascultare faţă de Cuvântul Evangheliei
şi mai primitori de Hristos!
În astfel de localităţi nimeni nu are faţă de Hristos o purtare vrăjmaşă.
Nimeni nu se ridică pe faţă cu ură răufăcătoare faţă de El
şi cu prigonire, cu batjocură, cu dispreţ,
sau cu vicleşuguri şi cu răzbunări
împotriva Lucrării lui Dumnezeu şi a vestitorilor lui Hristos.
Acolo până şi copii cunosc cântările Domnului şi chiar cei mai depărtaţi de credinţă, au faţă de cele sfinte un respect evlavios şi o atitudine plină de bună cuviinţă. Ferindu-se să nu se atingă necuviincios de nimic din aceste lucruri sfinte.
În astfel de localităţi se găsesc cele mai multe case în care Domnul Isus şi ai Lui sunt totdeauna primiţi cu dragoste,
găzduiţi cu bucurie
şi petrecuţi la plecare cu respect şi cu recunoştinţă.
În astfel de localităţi trăiesc sufletele cele mai scumpe şi se adună amintirile cele mai de neuitat.
În astfel de cetăţi Cuvântul Domnului este cald,
rugăciunea este puternică,
părtăşia este dulce,
cântarea este voioasă,
petrecerea este plăcută,
Duhul este slobod şi trăirea este totdeauna fericită.
Pentru că totdeauna acolo eşti cel mai aproape de Dumnezeu,
eşti cel mai aproape de Locul unde locuieşte El, aproape de Ierusalimul Său.
Tot ce este mai frumos în amintirile noastre
şi mai înalt în simţirile noastre
şi mai puternic în trăirile noastre
şi mai de preţ în realizările noastre
şi mai de neuitat din viaţa noastră
- acolo le-am trăit!
În zilele petrecute acolo, în case de acolo şi cu suflete de acolo.
Câtă vreme vor fi astfel de cetăţi, nici nădejdea pentru celelalte nu-i pierdută!
Până va mai fi o Betanie, putem nădăjdui pentru o mie de Sodome,
şi până Hristos va mai avea pe pământ un prieten, putem nădăjdui pentru un mare număr de duşmani şi pentru o nenumărată gloată de nepăsători,
şi până va mai avea Hristos o casă undeva în care să stea, putem nădăjdui şi pentru toate celelalte case ale acelei cetăţi.
O, ce mare har este pe pământ prezenţa acestor case şi familii şi suflete, în care locuieşte Hristos.
Cât de multă preţuire ar trebui ca să le arătăm noi toţi, acestora, care sunt o binecuvântare a tuturor
şi ce fierbinte ar trebui să ne rugăm noi toţi şi neîncetat pentru păstrarea şi înmulţirea lor.
Căci casele acestea,
Martele, Mariile şi Lazării aceştia,
sunt singurele comori nepreţuite pe care le mai are pământul acesta, vrednice de Dumnezeu.
Şi din pricina cărora, ne rabdă şi pe noi ceilalţi.
Slavă veşnică Ţie Dumnezeul Dragostei şi al Prieteniei adevărate şi fericite!
Din tot sufletul nostru Îţi mulţumim pentru toate cetăţile şi casele şi sufletele iubite, pe care le-am cunoscut mai aproape de Ierusalimul Tău şi de admiraţia noastră,
- şi lângă care am petrecut neuitate clipe şi zile, din viaţa noastră, în bucuria şi fericirea strălucită a prezenţei Tale,
şi în negrăita lumină a Ierusalimului Tău cel Sfânt.
Binecuvântează Doamne Isuse, cu o veşnică răsplată, sufletele şi casele iubite, unde Tu şi ai Tăi au fost găzduiţi de mame şi surori neuitate,
de fraţi şi prieteni preaiubiţi,
de inimi şi de iubiri cu adevărat curate şi pline de bunăvoinţă, nu numai să nu le uităm niciodată, ci să se şi roage necurmat pentru fericirea lor (Psalm 128, 4-6).
Te rugăm Preadulce Isuse, fă prin Duhul Tău cât mai multe astfel de suflete,
cât mai multe astfel de case
şi cât mai multe astfel de cetăţi
şi mereu aşa, până când toate şi până când toţi vor ajunge mai lângă Ierusalim.
Până când lumina fericită a prezenţei Tale
şi înrâurirea binefăcătoare a ascultării Tale
şi căldura dulce a părtăşiei cu Tine
ne va cuprinde, mântuitoare şi fericită, pe toţi oamenii şi toate cetăţile noastre.
Amin.