Aş vrea ca-n focul unic
Traian Dorz - Hristos - Dumnezeul nostru
Aş vrea ca-n focul unic de-aprins şi uriaş
al Dragostei şi Jertfei, la cea mai naltă pară,
să-mi pot topi fiinţa, pân-la a fi părtaş
desăvârşit de una cu tot ce-o să mă ceară.
Cu-o inimă-ncălzită în flăcări pân-la alb
fierbinte şi curată să-nvălui lumea-ntreagă,
cu fiecare faptă s-aduc un calm şi cald
balsam pentru-o durere ce plânge şi se roagă.
Să-mi contopesc fiinţa cu neamul meu erou
cu-a lui însângerată istorie slăvită,
ca să mă nalţ cu dânsul prin naşterea din nou
spre Ziua şi Cununa şi Plata strălucită...
Aş vrea, - dar nu pot face să sufăr mai puţin,
iubind mai cu măsură şi dând mai cu cruţare:
- cămara-i tot mai goală, dar drumu-i tot mai plin
tot mai puţin oleiul, iar para tot mai mare!...
- O Doamne fă să ardă aşa pân-la sfârşit
să se împartă darnic, cu dragoste, şi toată!
- Iar când n-o să mai aibă nimic nedăruit
atuncea să se stingă, - puternic dintr-o dată!
+
Marile-adevăruri greu sunt înţelese
se cer zeci sau sute de-ani, adeseori
pentru că-s prea rare suflete alese
şi-s prea mari păcate printre muritori.