Ascultarea şi izbăvirea
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - Ajută-mă Doamne să trăiesc toată ziua vieţii mele cu Tine,
- ca la venirea nopţii mele de odihnă, să dorm în braţele Tale, la Sânul Tău.
Iar mâine dimineaţă, când trâmbiţa Ta puternică va suna
şi glasul Tău ne va striga din morminte pe toţi,
eu să mă trezesc tot cu Tine.
2 - Orice călător care doreşte cu adevărat să ajungă cu bine la ţinta sa, are totdeauna cea mai mare grijă să se cerceteze bine dacă într-adevăr este pe drumul cel bun
şi dacă ţine întocmai direcţia pe care a pornit - va ajunge totdeauna cu bine la capătul alergării lui.
3 - Când un suflet credincios ţine seama de toate însemnatele lucruri de mântuire
atunci călătoria lui spre cer pe calea veşniciei, îi va fi totdeauna asigurată, plăcută şi păzită, bucuroasă şi paşnică.
4 - Cine va umbla cu Domnul, acela totdeauna din primejdii va fi izbăvit cu bine,
din încercări va ieşi uşor
din ispite va scăpa curat,
din necazuri va ieşi întărit,
din lupte va sfârşi biruitor,
la Domnul va ajunge cu bine
Ce minunat se sfârşeşte atunci calea veşniciei pentru cel credincios.
5 - Cine va ieşi din păzirea poruncilor Domnului şi din ascultarea lor
- va ieşi şi de sub paza mântuitoare,
- iar cărarea veşniciei nu va sfârşi-o cu vrednicie, - ci cu osândă.
6 - Cu cât cel credincios înaintează mai mult pe calea Domnului, - cu atâta tot mai multe sunt şi primejdiile aşezate în faţa şi în jurul lui.
Tot mai mulţi sunt vrăjmaşii şi potrivnicii,
şi tot mai înverşunat este Satana, şarpele şi pânditorul cel rău.
7 - Ce vor fi tot avut oare atât de mult de bârfit la David, la Pavel, la Ioan, - la toţi aleşii Domnului, - limbile ascuţite şi buzele rele ale secăturilor batjocoritoare, - cine ştie.
Cine ar putea şti cât de nebănuite scorniri rele sunt în stare să răspândească despre cel bun - cei vrăjmaşi!
8 - Câte invenţii răutăcioase sunt în stare astfel de buze să rostească, împotriva unui om, acei din jurul lui ce nu au nici frică de Dumnezeu,
şi sunt şi fără respect de adevăr,
şi sunt şi fără o preţuire pentru slujba sau pentru meritele, sau pentru jertfele omului ales al lui Dumnezeu.
9 - Singur omul curajos şi înţelept îndrăzneşte să iasă înaintea vrăjmaşului pentru a apăra cauza Domnului cu preţul morţii sale
şi cu preţul libertăţii sale,
şi cu preţul familiei sale
şi cu preţul cel mai greu ce-l poate da un om,
pentru Numele şi cauza lui Dumnezeu, - şi când el le va da toate acestea, bârfitorii stăteau ascunşi şi-şi vedeau de treburi în pace la adăpostul jertfei lui...
Iar când totul e câştigat prin jertfa lui, - iată că ies şi bârfitorii care nu se sfiesc nici nu se ruşinează să-l clevetească cu vorbe rele.
Ce secături vinovate sunt bârfitorii omului curajos şi înţelept.
10 - Secăturile acestea care, atunci când el suferea de foame, de sete, de frig sau de arşiţă pentru izbânda oştirii Domnului,
- stăteau acasă, sătui, adăpaţi şi tolăniţi în comoditate, la adăpost de orice necaz,
- acum pot să-l dispreţuiască, pot să-l împroaşte cu noroi, pot să-i învenineze viaţa!
...Pot... căci acest fel de oameni nu au nici ruşine, nici cinste, nici frică de Dumnezeu.
Fiindcă numai astfel arată ce au în inimă.
Şi ce plată merită.
11 - Ei care n-au făcut nimic pentru ca oştirea Domnului să câştige un nume strălucit cât are acum,
nici să aibă o faimă atât de frumoasă cum au astăzi,
nici să dobândească nişte comori atât de râvnite pe care nimeni alţii nu le au să le lase urmaşilor lor, o moştenire atât de bogată
- aceştia pot să-l hulească acum pe luptătorul Domnului la vrăjmaşii săi, şi la ai poporului său.
Pe el prin care Domnul le-a dat lor toate acestea.
12 - Ei pot acum să-i bucure pe cei pizmaşi şi invidioşi cu multele-i minciuni descoperite,
dar aceste lichele, aceste secături batjocoritoare, n-au fost niciodată în stare de altceva decât să batjocorească chiar şi pe binefăcătorul lor.
13 - Gura acestora n-a putut rosti niciodată în faţa mulţimii
înflăcărat sau duios, din prisosul inimilor,
- nici un cuvânt de mărturisire curată pentru Hristos,
- dar a putut răspândi mişeleşte multe neadevăruri despre lucrătorul Domnului, la urechea celor care prin ascultarea cu plăcere a acestora s-au făcut şi ei părtaşi la aceeaşi vină.
14 - Secăturile clevetitoare n-au putut scrie niciodată un cuvânt adevărat, durabil, ziditor, frumos, original şi inspirat pentru slava lui Dumnezeu,
sau pentru fericirea sufletelor,
dar au putut răspândi veninul
şi au putut urzi răul,
au ştiut copia şi imita pe cel acum bârfit de ei.
15 - N-au putut cânta, pentru asta nu aveau voce,
n-au putut compune, - pentru asta nu aveau talent...
N-au putut propovădui, pentru aceasta nu aveau dar.
Au putut însă bârfi pe cel care le cânta, pe cel care le compunea, pe cel care le propovăduia, pe cel care îi îmbogăţea, îi îngrijea,
- cu pâinea sa, cu sudoarea sa, cu darul său, cu jertfele sale.
Pentru acestea aveau şi voce şi talent şi dar!...
16 - N-au putut să se expună primejdiei, pentru aceasta n-au avut curaj.
N-au putut apăra cauza Domnului, pentru aceasta n-au avut cinste şi simţ de răspundere.
N-au putut să se jertfească, pentru aceasta n-au avut interes.
Dar după ce şi-au făcut un culcuş cald la adăpostul jertfei celui ce înfrunta moartea pas cu pas, ani şi ani,
- acum pot scoate limbi de năpârci, fără nici o ruşine şi fără nici o teamă,
chiar împotriva aceluia faţă de jertfa căruia ar trebui să se cutremure.
17 - Cel rău este şi laş,
- cel nelegiuit este şi ticălos.
Când nu se simte în stare a lupta pe faţă, întinde curse din ascuns.
Urzeşte înşelătorii, sapă gropi, pune capcane.
Se foloseşte de minciuni, de vicleşuguri, de clevetiri,
de iscoade, de vânzători, de pândari plătiţi ca să facă mârşăviile împotriva celui fără scăpare.
18 - Ce mijloace ruşinoase şi necinstite sunt astfel de mijloace, folosite atât de des împotriva celor nevinovaţi!
Ce pâine blestemată şi criminală, mănâncă gurile care slujesc astfel de scopuri!
Ce grozavă plată vor lua de la Înfricoşatul Judecător aceşti urzitori şi iscoditori nelegiuiţi!...
19 - Dar pentru că încă mânia lui Dumnezeu nu-Şi rostogoleşte asupra lor avalanşa nimicitoare a trăsnetelor ei înfricoşate pe care le merită, - urzitorii pun curse...
Iar iscoadele lor caută să-l atragă în ele pe cel urmărit,
în tot de-a lungul drumului său...
20 - Cursele trupeşti
cursele sufleteşti,
dar mai ales cursele duhovniceşti, - vor fi mereu primejdioase
şi vor fi mereu destule, pe calea oricărui credincios.
Dumnezeule al Credincioşiei, apără-l pe nevinovatul şi curajosul Tău slujitor, de toate uneltirile acelora pe care el nu i-a lăsat să piară în nimicnicia lor.
Amin.