Ascultarea și izbăvirea
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - Ajută-mă Doamne să trăiesc toată ziua vieții mele cu Tine,
- ca la venirea nopții mele de odihnă, să dorm în brațele Tale, la Sânul Tău.
Iar mâine dimineață, când trâmbița Ta puternică va suna
și glasul Tău ne va striga din morminte pe toți,
eu să mă trezesc tot cu Tine.
2 - Orice călător care dorește cu adevărat să ajungă cu bine la ținta sa, are totdeauna cea mai mare grijă să se cerceteze bine dacă într-adevăr este pe drumul cel bun
și dacă ține întocmai direcția pe care a pornit - va ajunge totdeauna cu bine la capătul alergării lui.
3 - Când un suflet credincios ține seama de toate însemnatele lucruri de mântuire
atunci călătoria lui spre cer pe calea veșniciei, îi va fi totdeauna asigurată, plăcută și păzită, bucuroasă și pașnică.
4 - Cine va umbla cu Domnul, acela totdeauna din primejdii va fi izbăvit cu bine,
din încercări va ieși ușor
din ispite va scăpa curat,
din necazuri va ieși întărit,
din lupte va sfârși biruitor,
la Domnul va ajunge cu bine
Ce minunat se sfârșește atunci calea veșniciei pentru cel credincios.
5 - Cine va ieși din păzirea poruncilor Domnului și din ascultarea lor
- va ieși și de sub paza mântuitoare,
- iar cărarea veșniciei nu va sfârși-o cu vrednicie, - ci cu osândă.
6 - Cu cât cel credincios înaintează mai mult pe calea Domnului, - cu atâta tot mai multe sunt și primejdiile așezate în fața și în jurul lui.
Tot mai mulți sunt vrăjmașii și potrivnicii,
și tot mai înverșunat este Satana, șarpele și pânditorul cel rău.
7 - Ce vor fi tot avut oare atât de mult de bârfit la David, la Pavel, la Ioan, - la toți aleșii Domnului, - limbile ascuțite și buzele rele ale secăturilor batjocoritoare, - cine știe.
Cine ar putea ști cât de nebănuite scorniri rele sunt în stare să răspândească despre cel bun - cei vrăjmași!
8 - Câte invenții răutăcioase sunt în stare astfel de buze să rostească, împotriva unui om, acei din jurul lui ce nu au nici frică de Dumnezeu,
și sunt și fără respect de adevăr,
și sunt și fără o prețuire pentru slujba sau pentru meritele, sau pentru jertfele omului ales al lui Dumnezeu.
9 - Singur omul curajos și înțelept îndrăznește să iasă înaintea vrăjmașului pentru a apăra cauza Domnului cu prețul morții sale
și cu prețul libertății sale,
și cu prețul familiei sale
și cu prețul cel mai greu ce-l poate da un om,
pentru Numele și cauza lui Dumnezeu, - și când el le va da toate acestea, bârfitorii stăteau ascunși și-și vedeau de treburi în pace la adăpostul jertfei lui...
Iar când totul e câștigat prin jertfa lui, - iată că ies și bârfitorii care nu se sfiesc nici nu se rușinează să-l clevetească cu vorbe rele.
Ce secături vinovate sunt bârfitorii omului curajos și înțelept.
10 - Secăturile acestea care, atunci când el suferea de foame, de sete, de frig sau de arșiță pentru izbânda oștirii Domnului,
- stăteau acasă, sătui, adăpați și tolăniți în comoditate, la adăpost de orice necaz,
- acum pot să-l disprețuiască, pot să-l împroaște cu noroi, pot să-i învenineze viața!
...Pot... căci acest fel de oameni nu au nici rușine, nici cinste, nici frică de Dumnezeu.
Fiindcă numai astfel arată ce au în inimă.
Și ce plată merită.
11 - Ei care n-au făcut nimic pentru ca oștirea Domnului să câștige un nume strălucit cât are acum,
nici să aibă o faimă atât de frumoasă cum au astăzi,
nici să dobândească niște comori atât de râvnite pe care nimeni alții nu le au să le lase urmașilor lor, o moștenire atât de bogată
- aceștia pot să-l hulească acum pe luptătorul Domnului la vrăjmașii săi, și la ai poporului său.
Pe el prin care Domnul le-a dat lor toate acestea.
12 - Ei pot acum să-i bucure pe cei pizmași și invidioși cu multele-i minciuni descoperite,
dar aceste lichele, aceste secături batjocoritoare, n-au fost niciodată în stare de altceva decât să batjocorească chiar și pe binefăcătorul lor.
13 - Gura acestora n-a putut rosti niciodată în fața mulțimii
înflăcărat sau duios, din prisosul inimilor,
- nici un cuvânt de mărturisire curată pentru Hristos,
- dar a putut răspândi mișelește multe neadevăruri despre lucrătorul Domnului, la urechea celor care prin ascultarea cu plăcere a acestora s-au făcut și ei părtași la aceeași vină.
14 - Secăturile clevetitoare n-au putut scrie niciodată un cuvânt adevărat, durabil, ziditor, frumos, original și inspirat pentru slava lui Dumnezeu,
sau pentru fericirea sufletelor,
dar au putut răspândi veninul
și au putut urzi răul,
au știut copia și imita pe cel acum bârfit de ei.
15 - N-au putut cânta, pentru asta nu aveau voce,
n-au putut compune, - pentru asta nu aveau talent...
N-au putut propovădui, pentru aceasta nu aveau dar.
Au putut însă bârfi pe cel care le cânta, pe cel care le compunea, pe cel care le propovăduia, pe cel care îi îmbogățea, îi îngrijea,
- cu pâinea sa, cu sudoarea sa, cu darul său, cu jertfele sale.
Pentru acestea aveau și voce și talent și dar!...
16 - N-au putut să se expună primejdiei, pentru aceasta n-au avut curaj.
N-au putut apăra cauza Domnului, pentru aceasta n-au avut cinste și simț de răspundere.
N-au putut să se jertfească, pentru aceasta n-au avut interes.
Dar după ce și-au făcut un culcuș cald la adăpostul jertfei celui ce înfrunta moartea pas cu pas, ani și ani,
- acum pot scoate limbi de năpârci, fără nici o rușine și fără nici o teamă,
chiar împotriva aceluia față de jertfa căruia ar trebui să se cutremure.
17 - Cel rău este și laș,
- cel nelegiuit este și ticălos.
Când nu se simte în stare a lupta pe față, întinde curse din ascuns.
Urzește înșelătorii, sapă gropi, pune capcane.
Se folosește de minciuni, de vicleșuguri, de clevetiri,
de iscoade, de vânzători, de pândari plătiți ca să facă mârșăviile împotriva celui fără scăpare.
18 - Ce mijloace rușinoase și necinstite sunt astfel de mijloace, folosite atât de des împotriva celor nevinovați!
Ce pâine blestemată și criminală, mănâncă gurile care slujesc astfel de scopuri!
Ce grozavă plată vor lua de la Înfricoșatul Judecător acești urzitori și iscoditori nelegiuiți!...
19 - Dar pentru că încă mânia lui Dumnezeu nu-Și rostogolește asupra lor avalanșa nimicitoare a trăsnetelor ei înfricoșate pe care le merită, - urzitorii pun curse...
Iar iscoadele lor caută să-l atragă în ele pe cel urmărit,
în tot de-a lungul drumului său...
20 - Cursele trupești
cursele sufletești,
dar mai ales cursele duhovnicești, - vor fi mereu primejdioase
și vor fi mereu destule, pe calea oricărui credincios.
Dumnezeule al Credincioșiei, apără-l pe nevinovatul și curajosul Tău slujitor, de toate uneltirile acelora pe care el nu i-a lăsat să piară în nimicnicia lor.
Amin.