Vinovăţia şi nevinovăţia
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - Dacă cel vinovat şi necredincios trebuie să se teamă de Judecata şi de cercetarea lui Dumnezeu
- nu numai când a început ea, ci până încă nici a începe,
- totuşi cel nevinovat şi cel credincios nu trebuie să se teamă, nici după ce a început.
2 - Căci Dumnezeu este mai presus de toţi şi peste toate cercetările oamenilor, mai face şi El o cercetare.
Peste judecăţile lor mai face şi El o judecată
şi peste sentinţele lor, mai dă şi El o sentinţă.
De aceea, rareori se execută sentinţa omenească, - doar când corespunde ea cu sentinţa lui Dumnezeu,
şi de aceea pedepsele se sfârşesc ori mai curând, ori mai târziu decât au hotărât oamenii,
ele se ţin sau mai puţin sau mai mult,
- căci eliberările se fac nu după sentinţa văzută a oamenilor, ci după cea nevăzută dată de Dumnezeu.
3 - Până Dumnezeu nu deschide, nimeni nu poate fi scos,
iar după cel El deschide, nimeni nu mai poate fi ţinut.
Când înaintea lui Dumnezeu eşti găsit vinovat, nimeni nu te poate achita.
De aceea sufletul drept, trebuie să-L laude pe Dumnezeu, căci El n-a lăsat nimic numai pe seama oamenilor.
4 - Sufletul meu şi fiul meu, teme-te totdeauna de orice păcat şi de orice ascunziş...
Iar dacă te-ai atins, nu te ascunde, ci mai bine vino cu lacrimi de căinţă la mărturisire şi la îndreptare, spre cercetarea lui Dumnezeu,
- căci pedeapsa Lui este totdeauna viaţă şi pace.
5 - Teme-te totdeauna de păcat şi nu umbla cu nimic ascuns de fraţii tăi, de chemarea ta, de învăţătura ta şi de datoria ta,
căci tot ce ţii ascuns va fi cercetat.
Lumina va descoperi înaintea tuturor totul.
Şi ce greu va fi atunci păcatul ascuns.
6 - Dacă umbli în lumină,
dacă lucrezi în adevăr,
şi dacă trăieşti în ascultarea totală de voia lui Dumnezeu, între fraţii tăi, între semenii tăi, în familia ta,
- atunci nu te teme!
7 - Fă binele cu toată puterea ta - şi nu te teme de nimic.
Mărturiseşte Cuvântul cu toată înţelepciunea ta - şi fii plin de curaj în asta.
Poartă-te cu toată curăţia faţă de toţi,
- şi apoi nu te mai teme de nimenea.
Împotriva tuturor acestora nu există lege. Iar dacă există ea nu este lege, ci fărădelege.
8 - Dacă vei ajunge să fii cercetat pentru acestea, adevărul te va scoate de sub toate acuzele minciunii.
Neprihănirea te va apăra de toate atacurile răutăţii,
şi nevinovăţia te va spăla de toate necurăţiile bârfei.
Iar atunci când faci aşa, poţi într-adevăr să nu te temi.
Dumnezeul tău este cu tine ca să te scape.
10 - Gândind la marele număr
şi la adâncimea nepătrunsă a gândurilor lui Dumnezeu pentru dânsul,
- sufletul credincios petrece ceasuri întregi de noapte în aşternutul său meditând...
O, ce minunate sunt meditaţiile acestea noaptea!
11 - Aducându-ţi mereu şi mereu aminte de felul în care gândurile tainice ale lui Dumnezeu s-au împlinit fericit faţă de tine în trecut, - tu cugetă cu mulţumire la ele, cântând Numele Sfânt a Celui care te-a izbăvit.
Şi prin toate cele întâmplate, în trecut, sufletul tău bun să descopere noi şi noi minuni făcute de Domnul pentru tine.
12 - În multele întorsături neplăcute,
sau lovituri dureroase,
sau întâlniri nevăzute din viaţa ta trecută,
- acum să vezi o înţeleaptă urzire de gânduri cu roade binecuvântate şi mântuitoare spre mai târziu,
aşezate în viaţa ta, de către grija plină de bunătate a lui Dumnezeu!...
13 - Cu cât priveşti minunile lui Dumnezeu mai îndeaproape şi mai atent, cu atâta le vezi mai multe şi le pătrunzi mai luminos.
Desprinzând din ele miezul ascuns şi tainic al Harului Sfânt.
Dând la o parte coaja celor văzute şi imediate,
- rămâi copleşit de lumina binefăcătoare a gândului Dumnezeiesc care Se dezvăluie din tot,
- spre cel mai mare şi bine mântuitor şi veşnic al tău.
14 - Atunci când vezi dragostea cea mare arătată ţie de Domnul, - bagi de seamă adevărul.
Atunci te încredinţezi că n-a fost vrăjmaşul.
Şi că n-a fost întâmplarea,
şi nici soarta
şi nici nenorocirea
şi nici chiar răul
- acela care a lucrat aşa în viaţa ta atunci,
- ci a fost numai gândul lui Dumnezeu, care urmărea binevoitor mântuirea ta,
în singurul fel mai potrivit pentru starea în care erai tu atunci.
15 - O, în câte seri am adormit şi eu frânt de oboseală,
sau zdrobit de chinuri,
sau sătul de lacrimi,
sau usturat de răni,
sau sfârşit de foame,
sau tremurând de frig,
sau închircit de dureri...
Doamne, - şi atunci nici n-am putut să mă rog,
nici n-am putut să mă mai gândesc la nimic
- şi totuşi când m-am trezit eram tot cu Tine.
16 - Nopţi, cât anii de lungi, am petrecut adesea fără să pot înţelege şi pătrunde nimic din gândurile Tale cu mine Doamne
- dar după ce vremea lor a trecut,
- când s-au sfârşit toate,
- m-am văzut că sunt tot cu Tine.
Şi abia atunci am înţeles tot miezul şi rostul celor prin care mă trecuseşi Tu...
17 - O, cât de mângâietor e gândul că nimic nu-i întâmplător
- şi nimic nu-i spre rău pentru noi.
Ce fericit este sufletul când, aducându-şi aminte de toate, încheie totul lângă Hristos!
18 - Ce minunat şi mângâietor este gândul că grija şi bunătatea Domnului orânduieşte totul şi veghează necurmat,
- spre a se încheia cu bine totul pentru noi.
Cu fiecare dintre noi, Domnul lucrând după inima noastră,
şi după faptele noastre.
19 - O, Doamne Dumnezeul meu,
Tu, care ai fost cu mine în toate necazurile mele,
după cum şi eu am dorit să fiu cu Tine în toate necazurile Tale,
- fii binecuvântat!
Niciodată nu voi fi în stare să-Ţi mulţumesc îndeajuns că ori de câte ori m-am trezit, Te găseam tot lângă mine.
20 - Tu Doamne, numai Tu Singur ştii, în ce locuri şi în ce stări m-am trezit de atâtea ori,
în cea mai mare parte din dimineţile vieţii mele...
Dar pentru toate slăvesc astăzi Numele Tău Cel Sfânt!
Şi Te rog Doamne Isuse, ajută-mă ca ori de câte ori mă voi mai trezi, să nu mă trezesc niciodată fără Tine.
Să nu adorm unde nu eşti Tu, ca să nu mă trezesc fără Tine.
Amin.