Vinovăția și nevinovăția
Traian Dorz - Strălucirea Biruinței
1 - Dacă cel vinovat și necredincios trebuie să se teamă de Judecata și de cercetarea lui Dumnezeu
- nu numai când a început ea, ci până încă nici a începe,
- totuși cel nevinovat și cel credincios nu trebuie să se teamă, nici după ce a început.
2 - Căci Dumnezeu este mai presus de toți și peste toate cercetările oamenilor, mai face și El o cercetare.
Peste judecățile lor mai face și El o judecată
și peste sentințele lor, mai dă și El o sentință.
De aceea, rareori se execută sentința omenească, - doar când corespunde ea cu sentința lui Dumnezeu,
și de aceea pedepsele se sfârșesc ori mai curând, ori mai târziu decât au hotărât oamenii,
ele se țin sau mai puțin sau mai mult,
- căci eliberările se fac nu după sentința văzută a oamenilor, ci după cea nevăzută dată de Dumnezeu.
3 - Până Dumnezeu nu deschide, nimeni nu poate fi scos,
iar după cel El deschide, nimeni nu mai poate fi ținut.
Când înaintea lui Dumnezeu ești găsit vinovat, nimeni nu te poate achita.
De aceea sufletul drept, trebuie să-L laude pe Dumnezeu, căci El n-a lăsat nimic numai pe seama oamenilor.
4 - Sufletul meu și fiul meu, teme-te totdeauna de orice păcat și de orice ascunziș...
Iar dacă te-ai atins, nu te ascunde, ci mai bine vino cu lacrimi de căință la mărturisire și la îndreptare, spre cercetarea lui Dumnezeu,
- căci pedeapsa Lui este totdeauna viață și pace.
5 - Teme-te totdeauna de păcat și nu umbla cu nimic ascuns de frații tăi, de chemarea ta, de învățătura ta și de datoria ta,
căci tot ce ții ascuns va fi cercetat.
Lumina va descoperi înaintea tuturor totul.
Și ce greu va fi atunci păcatul ascuns.
6 - Dacă umbli în lumină,
dacă lucrezi în adevăr,
și dacă trăiești în ascultarea totală de voia lui Dumnezeu, între frații tăi, între semenii tăi, în familia ta,
- atunci nu te teme!
7 - Fă binele cu toată puterea ta - și nu te teme de nimic.
Mărturisește Cuvântul cu toată înțelepciunea ta - și fii plin de curaj în asta.
Poartă-te cu toată curăția față de toți,
- și apoi nu te mai teme de nimenea.
Împotriva tuturor acestora nu există lege. Iar dacă există ea nu este lege, ci fărădelege.
8 - Dacă vei ajunge să fii cercetat pentru acestea, adevărul te va scoate de sub toate acuzele minciunii.
Neprihănirea te va apăra de toate atacurile răutății,
și nevinovăția te va spăla de toate necurățiile bârfei.
Iar atunci când faci așa, poți într-adevăr să nu te temi.
Dumnezeul tău este cu tine ca să te scape.
10 - Gândind la marele număr
și la adâncimea nepătrunsă a gândurilor lui Dumnezeu pentru dânsul,
- sufletul credincios petrece ceasuri întregi de noapte în așternutul său meditând...
O, ce minunate sunt meditațiile acestea noaptea!
11 - Aducându-ți mereu și mereu aminte de felul în care gândurile tainice ale lui Dumnezeu s-au împlinit fericit față de tine în trecut, - tu cugetă cu mulțumire la ele, cântând Numele Sfânt a Celui care te-a izbăvit.
Și prin toate cele întâmplate, în trecut, sufletul tău bun să descopere noi și noi minuni făcute de Domnul pentru tine.
12 - În multele întorsături neplăcute,
sau lovituri dureroase,
sau întâlniri nevăzute din viața ta trecută,
- acum să vezi o înțeleaptă urzire de gânduri cu roade binecuvântate și mântuitoare spre mai târziu,
așezate în viața ta, de către grija plină de bunătate a lui Dumnezeu!...
13 - Cu cât privești minunile lui Dumnezeu mai îndeaproape și mai atent, cu atâta le vezi mai multe și le pătrunzi mai luminos.
Desprinzând din ele miezul ascuns și tainic al Harului Sfânt.
Dând la o parte coaja celor văzute și imediate,
- rămâi copleșit de lumina binefăcătoare a gândului Dumnezeiesc care Se dezvăluie din tot,
- spre cel mai mare și bine mântuitor și veșnic al tău.
14 - Atunci când vezi dragostea cea mare arătată ție de Domnul, - bagi de seamă adevărul.
Atunci te încredințezi că n-a fost vrăjmașul.
Și că n-a fost întâmplarea,
și nici soarta
și nici nenorocirea
și nici chiar răul
- acela care a lucrat așa în viața ta atunci,
- ci a fost numai gândul lui Dumnezeu, care urmărea binevoitor mântuirea ta,
în singurul fel mai potrivit pentru starea în care erai tu atunci.
15 - O, în câte seri am adormit și eu frânt de oboseală,
sau zdrobit de chinuri,
sau sătul de lacrimi,
sau usturat de răni,
sau sfârșit de foame,
sau tremurând de frig,
sau închircit de dureri...
Doamne, - și atunci nici n-am putut să mă rog,
nici n-am putut să mă mai gândesc la nimic
- și totuși când m-am trezit eram tot cu Tine.
16 - Nopți, cât anii de lungi, am petrecut adesea fără să pot înțelege și pătrunde nimic din gândurile Tale cu mine Doamne
- dar după ce vremea lor a trecut,
- când s-au sfârșit toate,
- m-am văzut că sunt tot cu Tine.
Și abia atunci am înțeles tot miezul și rostul celor prin care mă trecuseși Tu...
17 - O, cât de mângâietor e gândul că nimic nu-i întâmplător
- și nimic nu-i spre rău pentru noi.
Ce fericit este sufletul când, aducându-și aminte de toate, încheie totul lângă Hristos!
18 - Ce minunat și mângâietor este gândul că grija și bunătatea Domnului orânduiește totul și veghează necurmat,
- spre a se încheia cu bine totul pentru noi.
Cu fiecare dintre noi, Domnul lucrând după inima noastră,
și după faptele noastre.
19 - O, Doamne Dumnezeul meu,
Tu, care ai fost cu mine în toate necazurile mele,
după cum și eu am dorit să fiu cu Tine în toate necazurile Tale,
- fii binecuvântat!
Niciodată nu voi fi în stare să-Ți mulțumesc îndeajuns că ori de câte ori m-am trezit, Te găseam tot lângă mine.
20 - Tu Doamne, numai Tu Singur știi, în ce locuri și în ce stări m-am trezit de atâtea ori,
în cea mai mare parte din diminețile vieții mele...
Dar pentru toate slăvesc astăzi Numele Tău Cel Sfânt!
Și Te rog Doamne Isuse, ajută-mă ca ori de câte ori mă voi mai trezi, să nu mă trezesc niciodată fără Tine.
Să nu adorm unde nu ești Tu, ca să nu mă trezesc fără Tine.
Amin.