Astăzi nu mai sunt
Traian Dorz - Cântările Roadelor
Astăzi nu mai sunt pe lume fapte mari
ca altădată
fiindcă nu mai sunt pe lume
suflete de oameni mari
nici puternice credințe,
nici simțiri adânc curate...
Creștinismul este încă,
- dar creștini aproape nu-s
și Credința mai există, - însă credincioși
puțini.
Cele trei nălțimi curate:
Dragostea adevărată,
Bunătatea și-ndurarea sunt din ce în ce mai rare
au ajuns necunoscute printre oamenii de astăzi...
Oamenii lipsiți de-acestea profanează tot ce-ating
ard tot ce privesc
și uscă tot ce calcă pasul lor.
Oamenii de azi cu ură se apasă unii pe-alții
se nenorocesc făcându-și unii altora dureri
până când cu neputință va fi viața pe pământ.
Alungați dincoace-n-colo,
ca talazurile mării
vor dori să moară, însă moartea va fugi de ei.
Niciodată n-a fost Cerul mai aproape de pământ
și nici omul mai departe de alt om așa ca azi
n-a fost ura-așa de mare
patima mai înrăită,
desfrânarea mai întinsă,
Dumnezeu mai alungat
nici pierzarea mai aproape
mai de neînlăturat.
Glasul clopotelor parcă nu vestește sărbătoare
ci primejdie și-alarmă
- nu senin, ci-nfurtunări,
norii parcă-s văl de doliu
pus de Dumnezeu cu jale
peste fața Omenirii moartă pentru Cer demult,
purtând miros de cadavru, din adâncuri, până sus.
Norii de-apăsări și spaime chinuiesc
și zi și noapte
sufletele fără pace nici lăuntru nici afară
ce nu-și află liniștirea nici stând singuri
nici în gloată,
ne-mpăcați sunt și când mâncă
și când rabdă
totdeauna
zbuciumați sunt și când caută
și când află
ce-și doresc.
Toate-acestea sunt urmarea lepădării de Hristos
și-a nesocotirii Voii Sfinte a lui Dumnezeu!...
Iar pedeapsa pentru-acestea,
e că-și văd nenorocirea
nimicirii către care merg cu pași grăbiți
știind
că ei singuri și-o fac numai
- și că n-o pot ocoli!