Lume - Domnul a grăit

Domnul a grăit odată:

- Oare când veni-va iarăşi

Fiul Omului, găsi-va El credinţă pe pământ?

- Nu de-altceva-ntreba El,

nici de temple,

nici de culte,

nici de predici,

nici de datini,

nici de case de-adunări,

nici de ştiinţa, cât de mare va ajunge pe pământ...

- O, pământ zdrobit de zbucium,

răvăşit de dezbinare

şi lipsit de bucurie,

fără pacea lui Hristos,

cele mai frumoase zile sunt trecute pentru tine

tu n-ai să mai guşti lumina până-n clipa când vei zice:

Binecuvântat să fie Cel ce vine: Dumnezeu!

Căci L-ai lepădat pe Domnul

Singurul Stăpân cu milă,

şi a Lui orânduire singura ce-ţi da-mpăcare

şi luându-ţi soarta-n mână,

ţi-ai ales pe rând stăpânii

cu orânduiri deşarte

şi tirane

şi barbare

- şi-acum guşti, amară, roada lepădării de Hristos!

Lume deznădăjduită după orice înşelare

fiindcă nu ţi-ai pus nădejdea în puterea lui Hristos

în curând nu-ţi va rămâne nici o singură nădejde

fiindcă n-ai vrut s-o ai veşnic

ascultând de Dumnezeu

fiindcă-ai vrut să crezi minciuna

şi-Adevărul l-ai respins.

Ai avut de-ales în faţă calea morţii şi-a vieţii,

puteai binecuvântarea, nu blestemul să-ţi alegi,

dar ales-ai pe Baraba,

pe Hristos L-ai dat la moarte, iar Baraba

cu urmaşii lui te-au dus pân-la vârtejul

flăcărilor ce-ntr-o clipă te vor mistui, curând...

Lepădând pe Făcătorul tău,

te-ai închinat făpturii,

ţi-ai făcut din om un idol,

- zeul căruia te-nchini,

omului i-aduci cântare

omul ţi-este ţie totul...

dumnezeu-acesta groaznic şi neputincios

îţi poate

face doar un singur lucru:

a te nimici

pe veci!