Aşteptarea şi sosirea
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Nu vine primăvara, oricât ar dori-o lumea, decât atunci când i-a sosit vremea ei.
Nu poate nimeni opri moartea, oricât ar vrea. Când i-a sosit ei ziua şi ceasul - clipa şi locul - vine.
De aceea cel mai însemnat lucru este s-o aşteptăm pregătiţi.
2 - Ziua vine când i-a sosit ceasul ei. Şi noaptea se duce când i-a sosit ceasul ei.
Chemarea soseşte când i-a sosit clipa. Şi uşa chemării se închide când i-a trecut clipa.
Fericit cel ce este gata în clipa sosirii.
3 - Cu o precizie uimitoare şi sfântă, fiecare lucru îşi are la Dumnezeu ceasul lui, fiecare lucrare îşi are la Dumnezeu vremea ei. Fiecare aşteptare îşi are sosirea sa.
El veghează cu o înţelepciune desăvârşită asupra respectării acestei rânduieli desăvârşite.
Lucrează cu o putere desăvârşită la împlinirea lor.
Şi aşteaptă cu o răbdare desăvârşită roadele aduse de ele.
Aşa este la Dumnezeu.
4 - Ce bine este atunci când omul îşi cunoaşte şi datoria sa şi vremea acesteia.
Atunci el împlineşte cu credincioşie scopul pentru care l-a rânduit Dumnezeu.
Şi numai umblând mereu în pas cu timpul său, el umblă bine,
numai când - nerămânând înapoi şi neluând-o înainte, - este mereu credincios şi treaz - îşi împlineşte cu adevărat scopul său.
5 - Dar omul nu-şi cunoaşte aproape niciodată vremea sa.
Nu-şi cunoaşte vremea naşterii şi nu-şi cunoaşte nici vremea morţii.
Nu-şi cunoaşte întâmplările şi nu-şi cunoaşte nici rostul lor.
Nu-şi cunoaşte binele şi nu-şi cunoaşte nici răul.
Nu-şi cunoaşte puterea sa şi nu-şi recunoaşte nici slăbiciunile.
Nu cunoaşte adevărul şi nu-şi recunoaşte nici rătăcirea.
Numai cunoaşterea lui Hristos îi arată sigur omului propria sa cunoaştere.
6 - Dar şi întoarcerea la Dumnezeu îşi are ceasul ei.
O, de când va fi sosit şi ceasul întoarcerii tale, - şi tu nu l-ai cunoscut, nu te-ai întors!
Câte prilejuri de pocăinţă ai avut şi tu, de lacrimi şi de îndreptare,
- dar nu le-ai înţeles, nu le-ai folosit, nu le-ai primit, nu te-ai întors!
Va mai fi oare vreunul vreodată, pentru tine?
7 - Ce frumoase momente şi prilejuri ai avut tu în viaţa ta, din partea lui Dumnezeu.
Dar pe toate le-ai lăsat să treacă, dar tu tot nemântuit, tot neascultător, tot singur şi pierdut ai rămas.
De câte ori te-a îndemnat soţul tău credincios, sau soţia ta, cât a trăit, ca să te laşi de păcatele şi răutăţile tale.
Dar tu n-ai ascultat.
8 - Acum sufletul acela s-a dus pe totdeauna chinuit de durerea ta...
Iar tu ai rămas cu amare, dar zadarnice păreri de rău, să-ţi aduci aminte şi să plângi... că n-ai ascultat.
9 - De câte ori te-au sfătuit părinţii tăi credincioşi cât au trăit, ca să te întorci de la calea ta cea rea.
Să-ţi îndrepţi umbletele rele.
Să apuci pe calea lui Dumnezeu
şi să te faci om.
Dar tu n-ai ascultat.
Acum ei s-au dus pe totdeauna chinuiţi de durerea pierderii tale.
Iar tu ai rămas în păcatele tale mereu mai ruinat.
Ca să-ţi aduci aminte şi să regreţi veşnic, că nu i-ai ascultat.
10 - Binecuvântată este clipa când omului i se deschid ochii cei dinăuntru şi ajunge la cunoştinţa voii lui Dumnezeu şi la descoperirea preţului celui veşnic al mântuirii sufletului său.
Fericit este acel suflet care şi-a cunoscut atunci vremea chemării pe care i-a rânduit-o şi lui Dumnezeu.
11 - Dragul meu, numărate sunt şi zilele tale, de la cea dintâi şi până la cea din urmă.
Ele sunt în Mâna lui Dumnezeu.
Numai folosirea lor este în mâna ta.
12 - Rânduite ţi-s şi ţie toate căile bune în care să umbli.
Toate faptele tale bune pe care să le faci.
Toate binefacerile prin care să te mântuieşti.
- Numai primirea sau respingerea lor este în voia ta.
13 - Hotărâtă este o vreme şi pentru tine.
O mântuire şi pentru tine.
Un loc în cer şi pentru tine.
O răsplată fericită şi veşnică şi pentru tine.
- Ele sunt în Mâna lui Dumnezeu care ţi le îmbie astăzi.
Numai credinţa sau necredinţa depinde de tine.
Numai alegerea vieţii sau a morţii tale, depinde de vremea aceasta.
Numai lucrarea hotărârii tale depinde de clipa aceasta.
Alege acum! Căci ceasul tău trece.
Peste un ceas poate fi trecut pe totdeauna...
Pe totdeauna...
14 - Cât de scurtă este viaţa fiecărui om...
- şi totuşi atât de mulţi dintre oameni se lasă stăpâniţi de toată puterea răului care îi foloseşte spre a-şi asupri pe semenii lor.
O, cum se nefericeşte omul însuşi, ascultându-l pe Satana!
15 - În loc ca omul să se mulţumească cu cât îi este lipsă pentru viaţa sa, cel asupritor caută să se îmbogăţească şi să strângă,
să fure şi să răpească şi partea care i se cuvine semenului şi deaproapelui său.
Lăsându-l pe acela în lipsă şi aruncându-l în chinuri, în mizerie şi în moarte.
O, cum schilodeşte păcatul sufletul bietului om lacom.
16 - Desigur asupririle de sub soare chiar dacă sunt cu îngăduinţa lui Dumnezeu, nu sunt totuşi după voia Lui.
Dumnezeu este împotriva oricărui fel de asuprire, de exploatare, de chinuire a omului de către om.
Cuvântul Lui le înlătură.
Porunca Lui le opreşte.
Dreptatea Lui le condamnă.
Oricine cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu ştie aceasta.
Oricine vrea să facă voia lui Dumnezeu se fereşte de aceasta.
Şi oricine are Duhul lui Dumnezeu, osândeşte aceasta.
17 - Omul e născut să fie liber...
să fie stăpân pe el însuşi,
să dispună singur de timpul lui, de dreptul lui, de conştiinţa lui.
Şi numai voia lui Dumnezeu,
numai Sistemul lui Hristos - îi garantează asta.
Şi numai calea Duhului Sfânt îi oferă şi îi asigură omului cea mai deplină libertate.
18 - Ce vinovat este omul care nu se satură niciodată cu partea lui, cu dreptul lui, cu locul lui,
- ci umblă mereu să răpească dreptul semenului său.
Iată câţi oameni şi câte popoare, în cursul veacurilor au căutat numai să asuprească şi să jefuiască pe alţii.
19 - Hrăpăreţii, mincinoşii şi viclenii s-au ridicat din adânc şi au venit spre semenii lor cu lozincile şi promisiunile libertăţii şi izbăvirii de asuprire,
- ca să-i poată înşela uşor, - fiindcă cei asupriţi pot fi înşelaţi cel mai uşor de către mincinoşi.
Fiecare mincinos vine cu alte lozinci şi cu alt sistem,
dar cu aceleaşi promisiuni mincinoase.
20 - În realitate ce a făcut fiecare hrăpăreţ tiran?
- A eliberat pe unii asupriţi şi i-a înrobit pe alţii, dar n-a adus libertatea tuturor.
I-a scăpat de exploatare pe unii şi i-a dus în ea pe alţii.
Dar n-a putut înlătura exploatarea tuturor.
O Dumnezeule al Milei şi Dreptăţii, izbăveşte-i Tu pe totdeauna pe toţi cei apăsaţi, de toţi cei care îi asupresc.
Amin.