Așteptarea și sosirea
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Nu vine primăvara, oricât ar dori-o lumea, decât atunci când i-a sosit vremea ei.
Nu poate nimeni opri moartea, oricât ar vrea. Când i-a sosit ei ziua și ceasul - clipa și locul - vine.
De aceea cel mai însemnat lucru este s-o așteptăm pregătiți.
2 - Ziua vine când i-a sosit ceasul ei. Și noaptea se duce când i-a sosit ceasul ei.
Chemarea sosește când i-a sosit clipa. Și ușa chemării se închide când i-a trecut clipa.
Fericit cel ce este gata în clipa sosirii.
3 - Cu o precizie uimitoare și sfântă, fiecare lucru își are la Dumnezeu ceasul lui, fiecare lucrare își are la Dumnezeu vremea ei. Fiecare așteptare își are sosirea sa.
El veghează cu o înțelepciune desăvârșită asupra respectării acestei rânduieli desăvârșite.
Lucrează cu o putere desăvârșită la împlinirea lor.
Și așteaptă cu o răbdare desăvârșită roadele aduse de ele.
Așa este la Dumnezeu.
4 - Ce bine este atunci când omul își cunoaște și datoria sa și vremea acesteia.
Atunci el împlinește cu credincioșie scopul pentru care l-a rânduit Dumnezeu.
Și numai umblând mereu în pas cu timpul său, el umblă bine,
numai când - nerămânând înapoi și neluând-o înainte, - este mereu credincios și treaz - își împlinește cu adevărat scopul său.
5 - Dar omul nu-și cunoaște aproape niciodată vremea sa.
Nu-și cunoaște vremea nașterii și nu-și cunoaște nici vremea morții.
Nu-și cunoaște întâmplările și nu-și cunoaște nici rostul lor.
Nu-și cunoaște binele și nu-și cunoaște nici răul.
Nu-și cunoaște puterea sa și nu-și recunoaște nici slăbiciunile.
Nu cunoaște adevărul și nu-și recunoaște nici rătăcirea.
Numai cunoașterea lui Hristos îi arată sigur omului propria sa cunoaștere.
6 - Dar și întoarcerea la Dumnezeu își are ceasul ei.
O, de când va fi sosit și ceasul întoarcerii tale, - și tu nu l-ai cunoscut, nu te-ai întors!
Câte prilejuri de pocăință ai avut și tu, de lacrimi și de îndreptare,
- dar nu le-ai înțeles, nu le-ai folosit, nu le-ai primit, nu te-ai întors!
Va mai fi oare vreunul vreodată, pentru tine?
7 - Ce frumoase momente și prilejuri ai avut tu în viața ta, din partea lui Dumnezeu.
Dar pe toate le-ai lăsat să treacă, dar tu tot nemântuit, tot neascultător, tot singur și pierdut ai rămas.
De câte ori te-a îndemnat soțul tău credincios, sau soția ta, cât a trăit, ca să te lași de păcatele și răutățile tale.
Dar tu n-ai ascultat.
8 - Acum sufletul acela s-a dus pe totdeauna chinuit de durerea ta...
Iar tu ai rămas cu amare, dar zadarnice păreri de rău, să-ți aduci aminte și să plângi... că n-ai ascultat.
9 - De câte ori te-au sfătuit părinții tăi credincioși cât au trăit, ca să te întorci de la calea ta cea rea.
Să-ți îndrepți umbletele rele.
Să apuci pe calea lui Dumnezeu
și să te faci om.
Dar tu n-ai ascultat.
Acum ei s-au dus pe totdeauna chinuiți de durerea pierderii tale.
Iar tu ai rămas în păcatele tale mereu mai ruinat.
Ca să-ți aduci aminte și să regreți veșnic, că nu i-ai ascultat.
10 - Binecuvântată este clipa când omului i se deschid ochii cei dinăuntru și ajunge la cunoștința voii lui Dumnezeu și la descoperirea prețului celui veșnic al mântuirii sufletului său.
Fericit este acel suflet care și-a cunoscut atunci vremea chemării pe care i-a rânduit-o și lui Dumnezeu.
11 - Dragul meu, numărate sunt și zilele tale, de la cea dintâi și până la cea din urmă.
Ele sunt în Mâna lui Dumnezeu.
Numai folosirea lor este în mâna ta.
12 - Rânduite ți-s și ție toate căile bune în care să umbli.
Toate faptele tale bune pe care să le faci.
Toate binefacerile prin care să te mântuiești.
- Numai primirea sau respingerea lor este în voia ta.
13 - Hotărâtă este o vreme și pentru tine.
O mântuire și pentru tine.
Un loc în cer și pentru tine.
O răsplată fericită și veșnică și pentru tine.
- Ele sunt în Mâna lui Dumnezeu care ți le îmbie astăzi.
Numai credința sau necredința depinde de tine.
Numai alegerea vieții sau a morții tale, depinde de vremea aceasta.
Numai lucrarea hotărârii tale depinde de clipa aceasta.
Alege acum! Căci ceasul tău trece.
Peste un ceas poate fi trecut pe totdeauna...
Pe totdeauna...
14 - Cât de scurtă este viața fiecărui om...
- și totuși atât de mulți dintre oameni se lasă stăpâniți de toată puterea răului care îi folosește spre a-și asupri pe semenii lor.
O, cum se nefericește omul însuși, ascultându-l pe Satana!
15 - În loc ca omul să se mulțumească cu cât îi este lipsă pentru viața sa, cel asupritor caută să se îmbogățească și să strângă,
să fure și să răpească și partea care i se cuvine semenului și deaproapelui său.
Lăsându-l pe acela în lipsă și aruncându-l în chinuri, în mizerie și în moarte.
O, cum schilodește păcatul sufletul bietului om lacom.
16 - Desigur asupririle de sub soare chiar dacă sunt cu îngăduința lui Dumnezeu, nu sunt totuși după voia Lui.
Dumnezeu este împotriva oricărui fel de asuprire, de exploatare, de chinuire a omului de către om.
Cuvântul Lui le înlătură.
Porunca Lui le oprește.
Dreptatea Lui le condamnă.
Oricine cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu știe aceasta.
Oricine vrea să facă voia lui Dumnezeu se ferește de aceasta.
Și oricine are Duhul lui Dumnezeu, osândește aceasta.
17 - Omul e născut să fie liber...
să fie stăpân pe el însuși,
să dispună singur de timpul lui, de dreptul lui, de conștiința lui.
Și numai voia lui Dumnezeu,
numai Sistemul lui Hristos - îi garantează asta.
Și numai calea Duhului Sfânt îi oferă și îi asigură omului cea mai deplină libertate.
18 - Ce vinovat este omul care nu se satură niciodată cu partea lui, cu dreptul lui, cu locul lui,
- ci umblă mereu să răpească dreptul semenului său.
Iată câți oameni și câte popoare, în cursul veacurilor au căutat numai să asuprească și să jefuiască pe alții.
19 - Hrăpăreții, mincinoșii și viclenii s-au ridicat din adânc și au venit spre semenii lor cu lozincile și promisiunile libertății și izbăvirii de asuprire,
- ca să-i poată înșela ușor, - fiindcă cei asupriți pot fi înșelați cel mai ușor de către mincinoși.
Fiecare mincinos vine cu alte lozinci și cu alt sistem,
dar cu aceleași promisiuni mincinoase.
20 - În realitate ce a făcut fiecare hrăpăreț tiran?
- A eliberat pe unii asupriți și i-a înrobit pe alții, dar n-a adus libertatea tuturor.
I-a scăpat de exploatare pe unii și i-a dus în ea pe alții.
Dar n-a putut înlătura exploatarea tuturor.
O Dumnezeule al Milei și Dreptății, izbăvește-i Tu pe totdeauna pe toți cei apăsați, de toți cei care îi asupresc.
Amin.