Astfel este pâinea, care s-a coborât din cer, nu ca mana, pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac.
Sărmanii oameni care s-au hrănit cu mană,
cu învăţături fără viaţă, adică fără Hristos,
în ce lipsuri şi în ce foamete şi sărăcie sufletească au trăit şi au murit ei!...
Sărmani oameni care se mai hrănesc şi astăzi cu învăţături şi învăţători fără Hristos!
Cu literatură fără Hristos,
cu idei fără Hristos,
ci distracţii şi cu artă fără Hristos,
cu filozofie şi muzică fără Hristos!
- în ce sărăcie şi uscăciune sufletească trăiesc şi mor aceştia!
Dar şi mai nenorociţi sunt cei care se hrănesc cu credinţe şi cu religii fără Hristos. Toate acestea sunt mai slabe ca mana, nu potolesc foamea nici măcar în momentul când sunt consumate, deci cum să fie hrană şi putere pentru suflet în încercările şi lipsurile din vremurile grele ale suferinţei îndelungi.
Dar ce minunată este Pâinea săţioasă şi bună a lui Hristos!
Hrana aceasta îndestulătoare cu care cineva hrănindu-se capătă vigoare duhovnicească, rezistenţă şi creştere plină de sănătate, încât are îndeajuns putere atât pentru ele cât şi pentru alţii. Nu numai în zilele de belşug, ci şi în vremuri grele de foamete şi lipsuri.
O, voi toţi fraţii şi surorile noastre fără Hristos, care alergaţi să vă potoliţi setea după frumos, după curat, după înălţător, în lucruri lumeşti, nu vă obosiţi zadarnic:
Lumea n-are pâine, ci vă dă numai mană amară, fără putere şi fără dulceaţă,
- veniţi la Hristos! Ceea ce vă va da El sufletelor voastre întrece nespus de mult tot ce aţi putut afla până acum în lume.
Veniţi şi veţi vedea!
Iar voi suflete nefericite care după ce aţi gustat pe Hristos, v-aţi întors înapoi la vărsăturile lumii, un veşnic vai vouă!
Nimeni dintre cei din iad nu vor fi atât de nefericiţi ca voi.
Şi nimeni nu va plânge mai amar ca voi, harul pierdut...
O, Pâine Cerească şi Veşnică, Isuse Doamne,
fii în vecii vecilor binecuvântat, căci Te-ai apropiat şi de noi, şi iubindu-ne ni Te-ai dăruit din belşug, dăruindu-ne înţelegerea şi puterea, gustul şi fericirea vieţii celei noi, pe care nici n-o bănuiam când ne hrăneam numai cu mana slabă a lucrurilor fără Tine.
Îndură-Te şi Te dăruieşte din belşug şi acelora care nu cunosc decât mana,
ca gustând şi ei din Tine, cu toţii să aibă viaţă.
Amin.
+
Cât de nedesăvârşite-s legile-omeneşti mereu
pe lângă desăvârşirea legilor lui Dumnezeu:
cele omeneşti sunt numai pedepsiri şi-ameninţări,
legile cereşti sunt numai răsplătiri şi îndrumări.