Cântarea Veșniciei spre
Traian Dorz - Hristos - Pâinea noastră
Cântarea Veșniciei spre Nesfârșitul Mâne
de dragul și spre slava iubirii lui Hristos
e ceea ce-i mai aur din tot ce ne rămâne
și ce-i mai frumusețe din tot ce-avem frumos.
Cântării Veșniciei i-nchin slăvita oră
de după rugăciune cu cel mai nalt ecou
când sufletul pe Slavă stă proșternut și-adoră
Suprema Frumusețe din Cerul cel mai nou.
Cântării Veșniciei ard cea mai sfântă parte
a inimii-nchinate divinului avânt
când dincoace de Viață și Dincolo de moarte
răsare Veșnicia din Cântec și Cuvânt.
Cântării Veșniciei las ultimele lacrimi
în primele răsfrângeri din Veșnicul Senin
când dincoace de Slavă și dincolo de patimi
de după Depărtare încet-încet mă-nchin.
Cântării Veșniciei dau razele culese
din zorii unde cerul s-atinge de pământ
când noaptea-mbrățișată de Soarele ce iese
rămâne-n Poartă rouă să intre numai cânt.
... Cântarea Veșniciei primește-mi-o Isuse
Picioarelor străpunse cunună și prinos
divinele-i miresme etern să-Ți fie-aduse
cum va putea iubirea mai sfânt și mai frumos!