Atunci Cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului.
Nici diavolul nu dormise, dacă nu dormise Isus, în noaptea aceea.
După cum Hristos umblă căutând cum să mântuiască sufletele, diavolul şi el umblă mereu căutând cum să le piardă, căci diavolul este un imitator neruşinat.
Cei care Îl iubeau pe Hristos, veneau la Templu să-L asculte şi să I se roage, iar cei care erau ai diavolului, cei care Îl urau pe Hristos, umblau căutând după femei desfrânate prin locuri murdare şi stricate, ca sufletele lor.
Există locuri stăpânite de Dumnezeu şi de Duhul Său Sfânt. Pe acolo când mergi, sufletul simte puterea şi mireasma cerului cuprinzându-l.
Atunci omul îşi vede stricăciunea în care a trăit
şi-l cuprinde scârba de o viaţă trăită în păcate.
Atunci îndemnul Duhului este mai puternic, iar cine Îl ascultă şi-L primeşte scapă din robie, devenind un liberat al lui Hristos Domnul.
Dar există şi locuri stăpânite numai de diavolul, locuri unde stă păcatul şi domneşte răutatea.
De acolo Dumnezeu Şi-a retras Prezenţa Sa, iar diavolul stăpâneşte deplin prin duhul rău.
Când te apropii de astfel de locuri, simţi ori groaza diavolului ameninţând, ori puterea patimii şi dorinţei după păcat, cuprinzându-te molatic şi adormitor laţul morţii îl simţi trăgându-te spre prăpastie cu mii de braţe moi, dar cumplit de puternice.
Atunci judecata ţi se adoarme,
puterea te părăseşte
şi voinţa ţi se frânge.
Dacă nu întorci la timp, şi dacă după aceea nu te smulge Dumnezeu din laţ, cazi pe totdeauna în focul cel nimicitor.
Există fiinţe pe care puterea lui Dumnezeu le însoţeşte aproape văzut, şi ori de câte ori eşti lângă ele îţi pare că eşti lângă Hristos şi simţi numai îndemnurile sfinţeniei.
Dar există şi fiinţe care sunt stăpânite cu totul de puterea diavolului.
Simţi această putere cum se luptă să te învăluie şi atâta timp cât eşti lângă ele simţi numai îndemnuri pătimaşe spre păcat, numai gânduri nechibzuite şi ademeniri care îţi întinează şi îţi chinuie şi duhul şi mintea ta.
Omul lui Dumnezeu trebuie să fie cu foarte multă grijă totdeauna şi să se ferească şi de locurile şi de fiinţele stăpânite de cel rău.
Iar când totuşi trebuie să se apropie de ele, mai întâi trebuie să se pregătească bine prin rugăciune, luând toate armele şi apărătorile lui Dumnezeu.
Lupta este adeseori crâncenă, dar Dumnezeu ne vine în ajutor totdeauna când ne-am pregătit prin rugăciune şi când veghem cu grijă.
Să aveţi grijă atunci, mai ales să nu închideţi ochii şi să nu vă cruţaţi genunchii.
În timp ce unii se sculaseră de dimineaţă, ca să vină la Isus, să se roage şi să-L asculte, la Templu,
alţii umblau de cu noapte după păcate şi după curse rele.
Căci nici dragostea de Dumnezeu, dar nici ura de El, nu poate sta în nelucrare.
Dar ce deosebire mare: cărturarii şi fariseii umblau după păcate şi după nelegiuiri,
iar poporul, în Templu, Îl căuta pe Hristos.
Cei mai cu carte şi cei mai cu vază, umblau după rele.
Cei mai cu pretenţie de cinste şi de cunoştinţă de Dumnezeu prea adesea umblau prin locuri vinovate şi cu gânduri vinovate,
iar norodul pe care ei îl numesc blestemat şi prost, umblă după învăţătura lui Dumnezeu, şi după ascultarea lui Hristos. Ce adevăr dureros este acesta!
Mântuitorul petrece noaptea în rugăciune pentru mântuirea celor păcătoşi,
iar cărturarii petrec noaptea pândind să prindă o nenorocită de păcătoasă, spre a-I întinde o cursă Aceluia care propovăduieşte Sfinţenia şi Mila. Ce rău folosesc oamenii mintea pe care le-a dat-o Dumnezeu!
Cât de nerăbdători şi de bucuroşi erau fariseii aceştia să vadă cum le va putea împăca Isus pe aceste două, Sfinţenia şi Mila, fără a călca peste nici una din ele.
Şi iată-i, o ceată gălăgioasă şi ticăloasă venind fericiţi, ca vânătorul sigur pe căprioara căzută în bătaia puştii lui, iată-i venind, şi târând, în mijlocul lor, pe nenorocita femeie care tremura de frică şi de ruşine.
Ce privelişte înjositoare pentru acei care pretindeau că au dreptul la cinste din partea tuturor oamenilor.
Şi vai, până la ce stare josnică, poate ura şi făţărnicia să-l coboare pe omul înrăit!
O Doamne Dumnezeule,
fereşte-ne de locurile şi de fiinţele ispititoare, fereşte-ne de locurile şi inimile stăpânite de diavolul.
Iar când nu le vom putea ocoli, dăruieşte-ne Doamne puterea să biruim tot ce vine de la cel rău şi duce la el.
Umple inimile noastre Doamne de milă faţă de cei căzuţi în ghearele diavolului sau ale oamenilor lui - şi ajută-ne să ştim şi să putem lucra prin lumina şi puterea Ta Doamne spre mântuirea lor.
Amin.