Foto Traian Dorz

Atunci cărturarii și fariseii I-au adus...

Traian Dorz - Hristos - Luminătorul nostru

Atunci Cărturarii și Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului.
Nici diavolul nu dormise, dacă nu dormise Isus, în noaptea aceea.
După cum Hristos umblă căutând cum să mântuiască sufletele, diavolul și el umblă mereu căutând cum să le piardă, căci diavolul este un imitator nerușinat.
Cei care Îl iubeau pe Hristos, veneau la Templu să-L asculte și să I se roage, iar cei care erau ai diavolului, cei care Îl urau pe Hristos, umblau căutând după femei desfrânate prin locuri murdare și stricate, ca sufletele lor.
Există locuri stăpânite de Dumnezeu și de Duhul Său Sfânt. Pe acolo când mergi, sufletul simte puterea și mireasma cerului cuprinzându-l.
Atunci omul își vede stricăciunea în care a trăit
și-l cuprinde scârba de o viață trăită în păcate.
Atunci îndemnul Duhului este mai puternic, iar cine Îl ascultă și-L primește scapă din robie, devenind un liberat al lui Hristos Domnul.
Dar există și locuri stăpânite numai de diavolul, locuri unde stă păcatul și domnește răutatea.
De acolo Dumnezeu Și-a retras Prezența Sa, iar diavolul stăpânește deplin prin duhul rău.
Când te apropii de astfel de locuri, simți ori groaza diavolului amenințând, ori puterea patimii și dorinței după păcat, cuprinzându-te molatic și adormitor lațul morții îl simți trăgându-te spre prăpastie cu mii de brațe moi, dar cumplit de puternice.
Atunci judecata ți se adoarme,
puterea te părăsește
și voința ți se frânge.
Dacă nu întorci la timp, și dacă după aceea nu te smulge Dumnezeu din laț, cazi pe totdeauna în focul cel nimicitor.
Există ființe pe care puterea lui Dumnezeu le însoțește aproape văzut, și ori de câte ori ești lângă ele îți pare că ești lângă Hristos și simți numai îndemnurile sfințeniei.
Dar există și ființe care sunt stăpânite cu totul de puterea diavolului.
Simți această putere cum se luptă să te învăluie și atâta timp cât ești lângă ele simți numai îndemnuri pătimașe spre păcat, numai gânduri nechibzuite și ademeniri care îți întinează și îți chinuie și duhul și mintea ta.
Omul lui Dumnezeu trebuie să fie cu foarte multă grijă totdeauna și să se ferească și de locurile și de ființele stăpânite de cel rău.
Iar când totuși trebuie să se apropie de ele, mai întâi trebuie să se pregătească bine prin rugăciune, luând toate armele și apărătorile lui Dumnezeu.
Lupta este adeseori crâncenă, dar Dumnezeu ne vine în ajutor totdeauna când ne-am pregătit prin rugăciune și când veghem cu grijă.
Să aveți grijă atunci, mai ales să nu închideți ochii și să nu vă cruțați genunchii.
În timp ce unii se sculaseră de dimineață, ca să vină la Isus, să se roage și să-L asculte, la Templu,
alții umblau de cu noapte după păcate și după curse rele.
Căci nici dragostea de Dumnezeu, dar nici ura de El, nu poate sta în nelucrare.
Dar ce deosebire mare: cărturarii și fariseii umblau după păcate și după nelegiuiri,
iar poporul, în Templu, Îl căuta pe Hristos.
Cei mai cu carte și cei mai cu vază, umblau după rele.
Cei mai cu pretenție de cinste și de cunoștință de Dumnezeu prea adesea umblau prin locuri vinovate și cu gânduri vinovate,
iar norodul pe care ei îl numesc blestemat și prost, umblă după învățătura lui Dumnezeu, și după ascultarea lui Hristos. Ce adevăr dureros este acesta!
Mântuitorul petrece noaptea în rugăciune pentru mântuirea celor păcătoși,
iar cărturarii petrec noaptea pândind să prindă o nenorocită de păcătoasă, spre a-I întinde o cursă Aceluia care propovăduiește Sfințenia și Mila. Ce rău folosesc oamenii mintea pe care le-a dat-o Dumnezeu!
Cât de nerăbdători și de bucuroși erau fariseii aceștia să vadă cum le va putea împăca Isus pe aceste două, Sfințenia și Mila, fără a călca peste nici una din ele.
Și iată-i, o ceată gălăgioasă și ticăloasă venind fericiți, ca vânătorul sigur pe căprioara căzută în bătaia puștii lui, iată-i venind, și târând, în mijlocul lor, pe nenorocita femeie care tremura de frică și de rușine.
Ce priveliște înjositoare pentru acei care pretindeau că au dreptul la cinste din partea tuturor oamenilor.
Și vai, până la ce stare josnică, poate ura și fățărnicia să-l coboare pe omul înrăit!
O Doamne Dumnezeule,
ferește-ne de locurile și de ființele ispititoare, ferește-ne de locurile și inimile stăpânite de diavolul.
Iar când nu le vom putea ocoli, dăruiește-ne Doamne puterea să biruim tot ce vine de la cel rău și duce la el.
Umple inimile noastre Doamne de milă față de cei căzuți în ghearele diavolului sau ale oamenilor lui - și ajută-ne să știm și să putem lucra prin lumina și puterea Ta Doamne spre mântuirea lor.
Amin.
Articol 8 din 143
Folosește săgețile ← → pentru navigare