O, ceas al Rugăciunii

O, ceas al Rugăciunii când clipele dispar

când Ceru-i mai aproape ca tot ce-i lângă mine

când între frați și îngeri nu-i nici un pas hotar

- cu câtă bucurie mă las cuprins de tine!

Cum se topesc în ceața luminii tale toți

vrăjmașii vieții mele cu fețe-nfrumsețate

cum toți necunoscuții și semenii-mi par soți

iar urmele-ntristării în har schimbate toate...

O, ceas al Rugăciunii ce cântec e-n văzduh

ce scări pe care îngeri se suie și coboară

ce leagăn de lumină în care Sfântul Duh

ființa mea cea nouă în slavă mi-o-nfășoară...

Tu treci prin Timp topindu-l și-aripa Ta de har

mă nalță-n armonia ce arde și vibrează

iar când din nou mă-ntoarce o fără de hotar

iubire de prin toate mai cald mă-mbrățișează.

O, ceas al Rugăciunii ce nalți sunt anii grei

cum umpli viitorul cu slavă și cântare

demult nu mai sunt singur, ce mulți sunt frații mei

fă-ntoarcerile mele mai sfinte și mai rare!

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: noi ne naștem din nou prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Acest Cuvânt ne zămislește, iar această naștere nu este din natură ci din făgăduința Dumnezeiască.

Păr. Iosif Trifa.