Ei i-au mai pus următoarea întrebare: Atunci de ce botezi,
dacă nu ești Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?
A fi un trimes adevărat al Domnului, este un lucru mare și de mare răspundere.
Nu oricine care spune el însuși că este trimis al Domnului, este și cu adevărat trimis! Ba tocmai acela care prea tot spune despre sine acest lucru, mai degrabă nu este.
Trimes al Domnului este acela care prin fapta sa și prin toată trăirea sa, dovedește acest lucru. Care are nu numai trăirea vieții, ci și harul alegerii acestei isprăvnicii (1 Cor. 4, 1-2).
Nu este numai slujitor al lui Hristos, ci este și ispravnic al Tainelor lui Dumnezeu.
Dacă și le împlinește cu credincioșie pe amândouă aceste chemări, el este vrednic de toată prețuirea și supunerea. Și poți să-i fii ascultător și urmaș, căci te va duce pe urma lui Hristos (Filip. 3, 17; 1 Petru 5, 1-5).
Dacă cineva nu trăiește și nu lucrează după porunca Domnului și totuși pretinde sau ocupă un astfel de loc, vai de el (1 Cor. 9, 16-17).
Mai bine, dacă nu se poate stăpâni și nu poate trăi așa cum pretinde locul pe care îl ocupă, să plece la altă meserie.
Și să lase acest loc de cutremurătoare răspundere altuia care poate trăi în sfințenie acolo.
Un sfânt părinte, când a fost ales episcop, îngrozit de răspunderea cea mare a unei astfel de slujbe, a fugit și s-a ascuns plângând. Și cu toate stăruințele bisericii n-a voit - el cel mai vrednic de această slujbă - să primească, din pricina nevredniciei pe care spunea el că și-o simte...
Ce mari oameni a avut odinioară Biserica Domnului. Dar astăzi, cine mai face așa? - deși răspunderea de astăzi e și mai mare!
O Tatăl și Dumnezeul nostru,
Te vom ruga mereu să dăruiești Bisericii și Evangheliei Tale oameni plini de Duhul Sfânt,
care să mărturisească cu mare putere de trăire Numele Domnului Isus Hristos,
fiind vrednici de isprăvnicia aceasta încredințată lor.
Dar pe acei pe care nu vreau să trăiască în chip vrednic, scoate-i Tu Doamne afară, ca să nu facă de ocară Numele Tău.
Și să nu mai predice chiar din biserică răul împotriva ei.
Dăruiește-ne și nouă harul să ne împlinim cu credincioșie slujba care ne-ai încredințat-o cu smerenie și cu cutremur, fără să ne întindem peste câmpul nostru de lucru (2 Cor. 10, 15-16),
ca să nu răpim niciodată roadele muncite de altul, nici cinstea lui.
Amin.