Şi când i-au venit părinţii, i-au întrebat: Acesta este fiul vostru, care spuneţi că s-a născut orb? Cum dar vede acum?
Iată, că cea mai de seamă mărturie despre vindecarea şi întoarcerea ta la Dumnezeu, sunt chemaţi să o dea în faţa oamenilor cei din casa ta. Nu numai părinţii duhovniceşti, ci chiar şi cei trupeşti.
Căci numai familia ta poate să spună tot adevărul despre credinţa şi trăirea ta, dacă este sau nu adevărată,
căci ai tăi te cunosc cel mai bine cum eşti tu.
Nimeni nu te cunoaşte aşa de bine ca părinţii tăi, ca soţia ta, ca soţul tău,
ca fiii şi ca fraţii tăi, cu care locuieşti sub acelaşi acoperiş. Ei pot spune drept ce eşti tu.
Faţă de toţi oamenii ne putem multă vreme ascunde şi ne putem preface,
dar de cei din casa noastră nu.
Cu ei umblăm aşa cum suntem.
Ei ne cunosc întocmai după cum ne este inima şi viaţa noastră, a fiecăruia care spunem că suntem credincioşi.
Mărturia lor este deci cea mai de crezut.
Căci dacă noi suntem nişte nervoşi şi tirani şi neascultători şi nerăbdători în familia noastră,
dacă suntem nemulţumitori, neglijenţi, egoişti şi scârboşi,
dacă suntem răutăcioşi, nedrepţi, fără milă şi fără iubire, faţă de părinţii noştri, soţie, copii şi fraţii noştri,
sau dacă suntem nesupuşi, încăpăţânaţi, certăreţi, supărăcioşi, gâlcevitori, guralivi,
- ce mărturie să dea ai noştri despre noi, acum în faţa oamenilor, iar mâine în faţa lui Dumnezeu?
Pe mulţi copii i-au îndepărtat pe totdeauna de Evanghelie, partea lumească a părinţilor lor credincioşi şi pe mulţi părinţi a copiilor lor.
Dar partea frumoasă a unor copii cu adevărat credincioşi, a adus binecuvântarea lui Dumnezeu şi peste mulţi părinţi. Şi tot aşa a unor părinţi pentru fii.
Căci acolo, în casa şi în familia ta, se verifică cu adevărat ce fel de credinţă ai tu.
O, câtă nevoie au în primul rând ai noştri cei din casa noastră ca noi să fim între ei, şi pentru ei, o lumină a Domnului.
Preabunule Doamne, Făcătorul nostru Slăvit,
Tu care, în înţelepciunea Ta, ai rânduit ca fiecare om să aibă familia sa, de care să fie adânc şi veşnic legat, cu toate simţurile şi firele fiinţei sale,
şi în mijlocul căreia să-şi desfăşoare toată lucrarea şi toată viaţa sa.
Te rugăm să binecuvântezi pentru totdeauna familia în care m-ai născut şi pe mine.
Binecuvântează-mi părinţii, soţul, soţia, copiii, fraţii şi surorile mele trupeşti şi sufleteşti,
pe toţi cei dragi ai mei cu care şi între care trebuie să-mi trăiesc viaţa aceasta, frumos şi iubitor.
Ajută-mă să fiu o binecuvântare şi o lumină pentru ei
până la mântuirea lor şi a mea.
Amin.